3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Octombrie 2026 | #159

Hey!
​

Am dat aseară peste o știre care a reapărut în social media, deși este veche de 10 ani. Dar, pentru ea, merită să schimb începutul newsletterului pe care îl aveam în minte.

În aprilie 2016, Winifred, o doamnă de 77 de ani, a fost atacată de trei tineri în timp ce scotea bani de la bancomat. În facultate, am învățat că nu e ok să scriem din ce țară provine un hoț, pentru că ar fi tendențios, astfel că nu o să menționez că erau români… Am căutat și știrea unui reporter care să fi relatat incidentul atunci, de la sursă, după condamnarea hoților.

Winifred părea, pentru cei 3 bărbați la 19-20 de ani, victima perfectă: singură, în vârstă, fragilă. Numai că Winifred a realizat imediat că e flancată de doi dintre cei trei bărbați și că e victima unui jaf și a reacționat rapid. L-a apucat pe unul dintre ei de guler și l-a dat cu capul de bancomat. Nu o dată. De trei ori. Sângele rămas pe aparat și sistemul de înregistrare video au permis identificarea și arestarea imediată a celor trei.

Ce a declarat Winifred? Că a avut putere să se lupte pentru că merge la sală (am găsit undeva că de patru ori pe săptămână).

Nu ne antrenăm ca să fim buni la biceps curls sau să avem gambe frumoase. Bine, puțin și pentru asta. Ne antrenăm pentru sănătate. Dar ne antrenăm, în mod special, să ne putem pune singuri bagajul în compartimentul dedicat al avionului, să putem urca 7 etaje când nu merge liftul, să coborâm din mașină cu agilitate și la 80 de ani sau pentru situații neprevăzute, nostalgice, cum ar fi să ne luăm copilul de 12 ani în brațe când spune că îi e dor să simtă cum se simțea la 3 ani când plângea și stătea în brațele mamei la plimbare prin casă sau pentru situații neașteptate de criză, când ne atacă un hoț la bancomat.

Despre ce citești azi:

1/ Oamenii inteligenți au alte surse de fericire?
2/ Creștem proteine. Ce se întâmplă cu greutatea?
3/ Un număr limitat pentru conexiunile apropiate

1. Oamenii inteligenți au alte surse de fericire?

Poate că oamenii care preferă să petreacă mai mult timp singuri nu sunt neapărat introvertiți sau antisociali. Poate că au alte priorități, alte interese și găsesc mai multă satisfacție în activități care nu presupun interacțiuni sociale.

”When intelligence hurts and ignorance is bliss”.
”Sunshine on my shoulders makes me happy... especially if I’m less intelligent”.

sunt două studii al căror titlu intrigă. Studiile sunt legate de o ipoteză explorată de psihologul evoluționist Satoshi Kanazawa: Savanna Theory of Happiness.

Informațiile adunate de la 15.000 de tineri adulți, în cadrul unui studiu amplu, care e încă în desfășurare, numit Add Health Study, arată că fericirea este modulată diferit de inteligență.

În timp ce majoritatea oamenilor raportează un grad mai mare de wellbeing când socializează mai frecvent, în cazul persoanelor cu inteligență ridicată asocierea este inversă. O explicație ar fi că persoanele inteligente au preocupări aspiraționale și obiective, iar socializarea le poate distrage de la activitățile considerate mai importante și care le aduc satsifacție.

Această ipoteză are la bază o explicație evoluționistă: inteligența generală ar fi evoluat ca o adaptare psihologică pentru rezolvarea problemelor noi (evolutionarily novel problems), pentru care strămoșii noștri nu aveau soluții dezvoltate prin evoluție. Capacitatea de a rezolva asemenea probleme era importantă pentru supraviețuire și reproducere.

Ce concluzii interesante vin din Savanna Theory of Happinness?

1. Mai multă socializare nu înseamnă neapărat mai multă fericire. Pentru persoanele cu inteligență ridicată, interacțiunile mai frecvente cu prietenii sunt asociate cu o satisfacție mai scăzută față de viață. Nu înseamnă că nu au nevoie de relații apropiate, ci că frecvența socializării poate avea o semnificație diferită. Poate că, așa cum am văzut, aceste persoane găsesc mai multă satisfacție intrinsecă în activitățile și obiectivele personale, decât în socializarea frecventă.
2. Densitatea populației contează diferit. În general, oamenii care locuiau în zone mai dens populate (urban vas rural) raportează o satisfacție mai scăzută. Asocierea este mai redusă în cazul persoanelor cu inteligență ridicată.
3. Soarele determină wellbeing mai ridicat, dar nu în aceeași măsură pentru toți. Expunerea la soare este asociată cu starea de bine, dar această asociere nu este atât de puternică în cazul persoanelor mai inteligente. Explicația propusă de autori pornește de la faptul că, pentru strămoșii noștri, noaptea însemna pericol, iar lumina zilei oferea condiții mai sigure pentru activități. Persoanele cu inteligență mai ridicată tind să fie mai active noaptea și atunci nu au aversiune ridicată față de întuneric. Astfel, fericirea lor ar putea depinde mai puțin de lumina soarelui, comparativ cu persoanele cu inteligență mai scăzută.
4. Inteligența ne poate ajuta să înțelegem și să anticipăm riscurile, dar asta nu înseamnă că ne aduce mai multă fericire mereu. De exemplu, în pandemie, persoanele cu inteligență mai ridicată au fost mai conștiente de riscurile unei amenințări noi și de consecințele acesteia și au declarat un nivel mai redus de wellbeing.

Ce e bine să știm. Trăim într-o cultură care încurajează socializarea, networkingul și participarea la cât mai multe evenimente, atât la adulți, cât și la copii (și câtă presiune este pe copii să socializeze). Dar solitudinea nu este același lucru cu singurătatea. Putem alege să petrecem timp singuri fără să ne simțim singuri. Putem să acceptăm că pentru unele persoane o seară petrecută acasă, citind, învățând sau lucrând la un proiect personal poate fi mai valoroasă decât o nouă ieșire.

E bine să punctăm că cercetarea este observațională, iar explicația evoluționistă rămâne o ipoteză discutată.

Dar merită să reflectăm la cât din ceea ce considerăm necesar pentru o viață fericită este universal și cât depinde de anumite diferențele dintre noi, în acest caz, inteligența?

Studii: [PMID: 26847844, 35189781, 35211981, DOI 10.1016/j.paid.2009.05.021]

2. Ce se întâmplă când creștem cantitatea de proteine?

Știm că proteinele sunt importante pentru masa musculară, sațietate și menținerea greutății. De aceea suntem încurajați să consumăm suficiente proteine și tot mai multe produse alimentare au versiuni high protein. (dar să citim cu atenție eticheta, recent am primit sampling la o băutură pe bază de mazăre cu conținur ridicat de proteine și avea doar 2 g de proteine la 100 g….)

Când creștem aportul de proteine, trebuie să fim atenți și la aportul caloric total zilnic. Hig protein nu e un free pass să mâncăm oricât. Dacă nu contrabalansăm cu reducerea carbohidraților și/ sau grăsimilor putem mânca mai mult decât e nevoie și ne îngrășăm.

Ce se întâmplă dacă mâncăm mai multe calorii decât consumăm, iar o proporție mai mare din acestea provine din proteine? Acumulăm mai puțină grăsime corporală sau mai multă masă musculară?

Un studiu a urmărit timp de opt săptămâni 25 de adulți sănătoși, care au consumat aproximativ 954 kcal în plus pe zi, adică aproximativ 40% peste necesarul energetic.

Participanții au fost împărțiți în trei grupuri, cu aporturi diferite de proteine:

• 5% din calorii din proteine: aproximativ 47 g proteine/zi, adică 188 kcal din 954 kcal.
• 15% din calorii din proteine: aproximativ 139 g proteine/zi, adică 556 kcal din 954 kcal.
• 25% din calorii din proteine: aproximativ 228 g proteine/zi, adică 912 kcal din 954 kcal.

Toate cele trei grupuri au consumat aproximativ același număr total de calorii, în jur de 3.500–3.700 kcal/zi. Diferența era proporția proteinelor, nu surplusul caloric. Monitorizarea a fost făcută în condiții riguroase de laborator.

/ Cei care au consumat cele mai puține proteine au luat în greutate, în medie, 3,16 kg.
/ Cei cu aport normal de proteine au avut în plus 6,05 kg.
/ Cei cu aport ridicat de proteine s-au îngrășat cu 6,51 kg.

La prima vedere, mai multe proteine înseamnă mai multe kilograme acumulate, în condițiile în care numărul total de calorii s-a păstrat. Dar avem exemplul perfect care arată că greutatea corporală nu ne spune și ce anume am acumulat.

Cele trei grupuri au acumulat aceeași cantitate de grăsime. Doar că primul grup a pierdut masă musculară, iar celelalte două grupuri au câștigat 2,9–3,2 kg de masă corporală fără grăsime (mușchi și alte țesuturi, inclusiv apă).

De ce e bine să știm asta? În acest experiment, mai multe proteine au influențat compoziția kilogramelor acumulate și consumul energetic, dar nu au împiedicat acumularea de grăsime.
​
Așadar, să ne asigurăm că avem suficiente proteine în alimentație, dar să nu le adăugăm pur și simplu peste ceea ce mâncăm deja, fără să ținem cont de caloriile totale.

În deficit caloric și cu exerciții de forță problema esre diferităm mai multe proteine ne ajută să putem schimba compoziția corporală. La finalul dietei putem avea masa musculară mai mare și procentul de grăsime mai mic.

Obiectivul nu este doar să scădem numărul de kilograme, ci să îmbunătățim compoziția corporală: mai puțină grăsime și cât mai multă masă musculară păstrată. Iar un aport mai mare de proteine ajută.

3. Numărul de oameni cu care putem construi legături apropiate

Am 753 de contacte în telefon. Unele sunt persoane cu care am lucrat, altele sunt cunoștințe, prieteni sau oameni pe care i-am întâlnit o singură dată. Nu știu câți dintre ei ar putea fi considerați parte din cercul meu social, dar cu siguranță nu am legături apropiate cu toți.

Antropologul britanic Robin Dunbar a estimat că oamenii pot avea aproximativ 150 de legături sociale stabile. Numărul a devenit cunoscut drept Dunbar's number. În cercetarea sa a pornit de la relația dintre dimensiunea neocortexului și mărimea grupurilor sociale la primate.

Interesant, valori apropiate de 150 apar în comunități umane foarte diferite.

/ O analiză a nouă societăți de vânători-culegători a identificat o dimensiune medie a grupurilor de 148,4 persoane. Satele neolitice din Mesopotamia aveau, de regulă, între 150 și 200 de locuitori.
​
/ Chiar și organizarea militară oferă exemple: anumite unități ale armatei romane aveau 120–130 de oameni, iar companiile militare din Al Doilea Război Mondial aveau, în medie, 180.

/ În unele comunități tradiționale, când grupurile depășeau aproximativ 150–200 de persoane, aveau tendința să se împartă în două. Explicația propusă este că organizarea bazată pe cooperare și reciprocitate devenea mai dificilă pe măsură ce grupul creștea.

Dar Dunbar nu vorbește despre 150 de prieteni apropiați.

Relațiile noastre sunt organizate în cercuri concentrice, în funcție de apropierea emoțională și de timpul pe care îl investim în ele: aproximativ 5 persoane în cercul intim, 15 prieteni apropiați, 50 de prieteni și 150 de legături sociale stabile. Dincolo de acestea există cercuri mai largi de cunoștințe, de aproximativ 500 și 1.500 de persoane.

Așadar, nu toate legăturile sociale au aceeași profunzime și nu investim la fel de mult timp în fiecare. Tehnologia nu pare să fi eliminat aceste constrângeri.

De exemplu, pentru utilizatorii de Twitter, chiar dacă au foarte multe conexiuni, numărul persoanelor cu care interacționează reciproc și constant tinde să se plafoneze între 100 și 200.

Limita nu este doar cognitivă, ține și de timp și energie. Relațiile apropiate presupun atenție, experiențe comune și disponibilitate. Iar aceste resurse sunt limitate.

Un model care pornește de la ideea lui Dunbar estimează că aproximativ 40% din timpul dedicat socializării revine cercului cel mai intim și încă 20% relațiilor apropiate. E vorba despre un reper general, există diferențe individuale în modul în care oamenii distribuie energia între cercurile sociale.

Ce se întâmplă cu relațiile vechi atunci când apar oameni noi în viața noastră?

Un studiu care a analizat schimbările rețelelor sociale în perioadele de tranziție arată că relațiile noi tind să intre mai ales în cercurile exterioare, în timp ce nucleul apropiat rămâne relativ stabil.
Dar stabil nu înseamnă că relațiile se păstrează fără efort. Când timpul nostru este limitat, investiția într-o relație poate însemna, desigur, mai puțin timp pentru alta.

De ce contează toate acestea pentru noi?

Pentru strămoșii noștri, prieteniile și alianțele erau importante pentru supraviețuire. Aveai nevoie de oameni cu care să cooperezi, care să te ajute în situații dificile și pe care să te poți baza.

Astăzi, nu mai depindem de un grup de vânători-culegători pentru hrană și protecție. Dar nevoia de apartenență nu a dispărut.

Prieteniile ne oferă sentimentul că suntem importanți pentru ceilalți, că avem cu cine împărtăși experiențele și că nu suntem singuri atunci când lucrurile devin dificile.

Iar cercetările despre prietenie și wellbeing sugerează că nu doar numărul prietenilor contează, ci mai ales calitatea relațiilor.

Desigur, numărul 150 nu este o limită biologică demonstrată. Teoria lui Dunbar nu e general acceptată, iar dimensiunea rețelelor sociale variază în funcție de individ, cultură și context. Nu există dovezi că fiecare om ar putea avea exact 150 de legături stabile.

Ideea din spatele teoriei e de interes: posibilitățile noastre de conectare au crescut enorm, însă timpul și atenția pe care le putem acorda oamenilor rămân limitate și cam aceleași.

Idei importante pentru tine

1. Fă diferența între contacte și legături apropiate. O listă lungă de contacte nu spune mare lucru despre oamenii pe care te poți baza. Mai important este cine face parte din cercurile tale de 5 și 15 persoane.

2. Protejează timpul pentru oamenii apropiați. Prieteniile se susțin prin interacțiuni și experiențe comune. Dacă aștepți să rămână timp pentru ele după toate celelalte obligații, s-ar putea să nu mai rămână.

3. Acceptă că există trade-off-uri. Când începi o relație romantică, schimbi locul de muncă sau intri într-o nouă etapă a vieții, apar oameni noi se schimbă prioritățile. Unele prietenii se pot răci, nu neapărat pentru că nu mai contează, ci pentru că investești mai puțin timp în ele.

4. Investește în oamenii care contează pentru tine. În cei care te susțin, dar te și provoacă să crești, care îți oferă perspective noi și te ajută să devii mai bun. Nu toate legăturile merită aceeași investiție de timp și energie.

***

Reiau linkurile utile de săptămâna trecută:

• Calculatorul de calorii pentru deficit și pentru macro split este disponibil aici.
• Am lucrat la un ghid de măsurare zilnică a macronutrienților, cântărind ceea ce mâncăm, zilnic. Nu e nevoie să completezi datele pe site, îl poți downloada direct de la link​

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

600 1st Ave, Ste 330 PMB 92768, Seattle, WA 98104-2246
Photo: Unsplash
​Unsubscribe · Preferences​