3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Martie 2026 | #127

​
​
​

Hey!
​

Săptămâna trecută a revenit în discuție un concept: enshittification.

Când am creat wellbeingcircle.ro pe platforma Elementor, mi-am dorit o soluție care să îmi simplifice viața cu WordPress și plugin-urile. Bineînțeles, dacă vreau widget-uri de Elementor mai atractive, trebuie să plătesc extra, peste abonamentul anual. Acum rar mai găsești licențe de tip lifetime, plătite o singură dată, cu acces la update-uri ulterioare.

Când mi-am publicat cartea despre intermittent fasting pe Amazon, self-published, am realizat că dacă vrei să fii vizibil trebuie să plătești promovare (destul de mult) și să intri în ecosistemul site-urilor specializate pe review-uri. Citești cărți și scrii review-uri (reale), în timp ce alți autori citesc cartea ta. Desigur, plătești abonament platformei care intermediază, proporțional cu numărul de review-uri. Fără editurile globale, care să te susțină și să te promoveze, nu prea ai șanse să fii vizibil pe Amazon.

Există din ce în ce mai frecvent acest model de business în care plătești extra pentru orice funcționalitate mai interesantă. Mai nou, și când instalezi o aplicație cu abonament, ca să o testezi gratuit 7 zile, trebuie ca ulterior să cumperi abonamentul anual. La varianta de abonament lunar nu mai primești nicio zi de testare.

Problema e că trebuie să ai nervii tari să lucrezi cu Elementor, aranjând elementele în pagină. Ca să publici pe Amazon încă editezi cartea în Word (am avut un șoc). Incredibil, rămâne cea mai populară soluție în 2026. Acum, când citesc pe kindle sunt mai atentă la formatare și înțeleg de ce totul e foarte basic.

În general, sunt foarte deschisă la ideea că fiecare face bani așa cum consideră, la prețul pe care îl consideră corect pentru ce oferă. Să faci bani e un skill pe care mi-ar plăcea să știu mai bine să îl dezvolt.

Doar că, pe măsură ce crește tentația de a monetiza și de a adăuga funcționalități care să producă bani, calitatea platformei scade și, în consecință, scade și experiența utilizatorului (adică a noastră). În plus, plecarea este dificilă. Clientul este captiv.

Nu știu cum aș putea să îmi mut tot ce am în wellbeingcircle pe altă platformă, fără să pierd pe drum - sper că doar parțial - conținutul. Când m-am mutat de pe aplicația Evernote pe Notion, am încercat toate modalitățile de a-mi transfera notele - în teorie este posibil. Eșec total. Nu îmi închipui că o să am altundeva pozele adunate de-a lungul timpului decât în Google Photos, unde o să plătesc din ce în ce mai mult, pentru că Iris e simpatică și am nevoie de spațiu :).

Punem cap la cap - platforme din ce în ce mai puțin performante, care sunt axate inițial pe atragerea utilizatorilor, apoi pe profit și din ce în ce mai puțin pe calitate și user experience - și avem un fenomen: enshittification (conceptul e din 2022).

Cercetători, jurnaliști, analiști au atras atenția în ultimii ani asupra fenomenului, dând exemplu platformelor Facebook, Google, Amazon, care și-au schimbat modelele de business pentru a prioritiza profitul în detrimentul experienței utilizatorului, fie că este vorba despre mici business-uri sau despre utilizatorul final.

Enshittification a stârnit dezbateri privind nevoia de reglementare suplimentară și de modele alternative care să asigure calitatea și transferul liber al utilizatorului de la o platformă la alta.

În acest context, Consiliul pentru Drepturile Consumatorilor din Norvegia a lansat recent o inițiativă de conștientizare și advocacy la nivel european, cu scopul de a proteja consumatorii (persoane fizice și mici business-uri captive în relația cu big tech). Au publicat un raport de 100 de pagini și un filmuleț savuros, pe care îl recomand.

Asociațiile pentru protecția consumatorilor care funcționează ca ONG-uri folosesc adesea în comunicare un registru direct, fără nuanțe. Pe de altă parte, dacă nu ar fi făcut acest filmuleț super simpatic nu ar fi atras atenția publicului larg asupra fenomenului. Enjoy it!

​

Despre ce citești azi:

• mental toughness te ajută să te ții de plan
• ce faci dacă simți că mănânci puțin și tot de îngrași
• cum am reușit să trec de la 3-4 zile la 6 zile de antrenament pe săptămână.

1. Mental toughness te ajută să reușești pe termen lung. Se educă.

Când vrem să ne schimbăm obiceiurile, creierului nostru nu îi pasă de ce obiective avem pe termen lung. Îi pasă de supraviețuire, de economisirea resurselor de energie. De aceea, când ne lovim de un context stresant, obiectivele devin irelevante, iar comportamentele automate preiau controlul.

Anumite persoane pot să reziste mai mult timp în fața adversităților. Când cedează nu se întorc la linia de start, ci doar dau câțiva pași în spate. Apoi își revin repede. Intră în scenă un concept întâlnit și studiat frecvent la sportivi și militari: mental toughness.

Am preluat de la părinții mei optimismul, autoironia, pragmatismul, abordarea directă, fără BS. Dar și mental toughness.

Ce simt intuitiv legat de faptul că mental toughness este o trăsătură transmisă, am regăsit în studii. Mental toughness este preluat de la părinți, alți adulți influenți din viața noastră (mentori, coachi) sau de la colegi și este o trăsătură modelată de experiențele timpurii. Nu este vorba despre o atitudine dură a părinților, ci, din contră, susținerea, afecțiunea și motivarea cu inspirație.

Mental toughness (tenacitate mentală, tradus la noi) înseamnă stabilitate interioară prin 4 driveri (potrivit modelului propus de prof. Peter Clough)

• control - ai claritate asupra identității și a direcției tale. Știi cine ești, care este ambiția ta pe termen lung, rămâi mai stabil emoțional. Reacționezi echilibrat în fața eșecurilor, dar și a câștigurilor de moment. În ultimii ani m-am ghidat după această idee: știu ce îmi doresc să obțin, apreciez laudele și ascult criticile, dar îmi văd de drumul meu. La modul absolut, trebuie să fii imun la laude și la critici și să nu te deturneze ceva din drumul tău, dacă știi exact ce vrei și crezi în ce vrei. Am avut o mare revelație când am conștientizat această idee, pentru că eram foarte maleabilă în funcție de părerile celor din jur (probabil partea asta am ajustat-o cel mai mult la mine în ultimii ani).
• angajament (commitment) - rămâi conectat(ă) la obiective și ai capacitatea de a păstra focusul pe obiective, indiferent de contextul extern. Nu faci ce ți-ai propus doar când ești în formă, când e liniște sau când ai condiții ideale, ci continui și când apar zgomotul, oboseala, incertitudinea.
• acceptarea provocărilor (challenge) - dificultățile ți se par interesante, nu le percepi ca obstacole. Nu te temi de situații noi și ești gata să îți asumi riscuri și să tolerezi disconfortul pentru a obține ce dorești.
• încredere de sine (confidence) - încrederea că poți să duci până la capăt ceea ce ți-ai propus. Este una dintre condițiile de bază pentru a obține rezultate. Am întâlnit această idee în psihologia schimbării, când este vorba despre diete. Dacă încerci a cincea dietă și te gândești ”iar va fi greu, nu știu dacă o să reușesc mai ales că plec în vacanță / mai ales că urmează o perioadă cu stres”, va fi mai greu să reușești.

Preluăm mental toughness din mediul imediat, când suntem în formare, dar putem să ne și educăm în direcția asta, ca adulți?
Da, cu un efort deliberat, constant. Există intervenții structurate de 6-10 săptămâni, cu sesiuni zilnice, bazate pe antrenament psihologic.

Cum antrenăm, concret, mental toughness?

1/ educare cu privire la stres și provocări. Stresul și provocările nu trebuie să fie privite, a priori, cu o conotație negativă. Într-un articol despre stres, scriam că tinerii și adulții cărora, în cadrul unei intevenții, li s-a spus că stresul este o reacție normală care ne pregătește pentru a face față unei situații neobișnuite sau dificile au performat mai bine, iar corpul a reacționat, la nivel fiziologic, diferit.

2/ tehnici de respirație, vizualizarea situațiilor / provocărilor viitoare. Vizualizarea este una dintre tehnicile de bază folosite în sport și este mai eficientă dacă includem potențialele obstacole. Iată aici un filmuleț cu un pilot care vizualizează zborul - ce e aparte aici este că o face în zona de decolare, pentru un efect mai puternic (vizualizarea se face cu simțurile la 100%).

3/ restructurare cognitivă. Surprinderea gândurilor negative și înlocuirea lor cu o abordare realistă, obiectivă.

4/ formularea și monitorizarea obiectivelor. Scriem obiectivele și monitorizăm progresul constant.

5/ practici zilnice de mindfulness. Nu e nevoie să medităm îndelung. Putem găsi câteva momente importante ale zilei în care să ne ancorăm în prezent: când mâncăm (suntem atenți, nu facem altceva), când suntem cu cineva (dăm atenție persoanei, conversației), când ne plimbăm (privim în jur, analizăm), când avem o activitate care ne place (ne concentrăm 100% asupra ei). Nu ne mai agităm legat de trecut sau viitor.

6/ sesiuni în care reflectăm asupra progreselor făcute, asupra impactului acestor practici.

Nu facem toate astea de dragul de a bifa mental toughness. Ci pentru că mental toughness ne ajută să facem ceea ce ne-am propus, să rămânem consecvenți și să nu renunțăm la primul moment mai dificil. Fie că este vorba despre a face sport constant, despre a ține o dietă mai mult de 2-3 săptămâni, despre lucrul la un proiect personal. You become stronger than your excuses.

2. Mănânc puțin, dar tot mă îngraș

Foarte probabil nu vârsta de vină. Nici metabolismul dereglat. Metabolismul încetinește semnificativ abia după 60 de ani, cu aproximativ 0.7% pe an. Până atunci, este relativ stabil. Dacă ai 40+ ani și ai impresia că metabolismul a încetinit, nu este de la vârstă, ci, mult mai probabil, de la lipsa activității fizice, din cauza somnului insuficient, de la stresul resimțit mai acut, de la pierderea masei musculare.

Iată ce cauze ar putea fi în spate, care te determină spui că mănânci puțin, dar te îngrași:

• nu mănânci atât de puțin pe cât crezi. Poate ai perioade în care mănânci puțin, dar în unele zile (de obicei se întâmplă în weekend) nu dai atenție cantității.
• mănânci puțin în anumite intervale, dar apoi apar episoade de binge eating sau de pierdere a controlului.
• nu îți dai seama că anumite alimente pot aduce un aport caloric semnificativ, chiar și aparent sănătoase, în cantități mici (ulei de măsline, sosuri, unt de arahide, cocktailuri alcoolice, prăjituri făcute în casă etc. Legat de cocktailuri, găsești la finalul ghidului meu gratuit despre alcool caloriile băuturilor alcoolice cele mai populare, inclusiv cocktailuri.).
• dacă monitorizezi caloriile într-o aplicație, e posibil să nu ai un tracking riguros - te bazezi pe date introduse de alți utilizatori, nu cântărești (un măr poate avea între 60 și 120 de calorii, în funcție de mărime, o linguriță rasă nu e același lucru cu o linguriță cu vârf, o porție de floricele nu e neapărat un castronel de floricele etc), nu notezi precis tot ce mănânci (un pic de mâncare rămasă în farfurie de la copil, câteva nuci pe care le ronțăi pe fugă, câteva calorii dintr-o cutie cu apă aromată care are și zahăr etc).

Ce e de făcut?

1. Monitorizează timp de două săptămâni tot ce mănânci. Ideal, folosește o aplicație și introdu absolut tot ce mănânci și bei, după ce ai cântărit alimentele. Poate părea complicat, dar este cea mai bună metodă dacă îți dorești cu adevărat să îți validezi ipoteza. Datele nu mint. Te cântărești în această perioadă zi de zi, dimineața, după ce te trezești.
2. Monitorizând, vei ști exact câte calorii consumi/ zi sau, dacă variația e mare de la o zi la alta, pe săptămână. Apoi confruntă aceste date cu evoluția greutății și vei vedea mai clar dacă ești în deficit, la menținere sau în surplus.
3. Dacă greutate nu scade, în următoarele două săptămâni reduci aportul caloric cu aproximativ 10–15% pe zi sau pe săptămână, în funcție de datele de pornire, și urmărești încă două săptămâni evoluția mediei săptămânale a greutății.
4. Dacă după cele 2 săptămâni inițiale de tracking descoperi că deja slăbești, nu mai reduci nimic. Menții aportul și observi. Ajustezi doar dacă media greutății stagnează real.

Repet, nu e ușor. Dar merită să verifici înainte de a trage concluzia ”la mine nu merge nimic”. De cele mai multe ori, corpul nu te sabotează. Ai nevoie doar de mai multă claritate și mai multă rigurozitate. Apoi, de un plan. Progresul apare mult mai ușor când pornești de la realitatea, nu de la percepție.

3. Cum reușesc să fac sport 6 zile/săptămână

Am testat multe variante de a include sportul în programul meu. Inițial 2-3 zile, apoi 4-5, dar 6 zile mi se părea imposibil. Nu mai spun că sunt persoane care fac 6 zile de sport și se trezesc și la 4.30 pentru asta. Nu sunt superhumans. Chiar mame cu copii și serviciu.

Am testat multe programe în ultimii ani, care să îmi dea o structură, în ideea că o să mă ajute să îmi dozez efortul. Sweat PWR, Sweat Strength, Heria Pro, Macro Push and Pull, Mind Pump, programul de calisthenics al lui Adam Frater etc Dar intram periodic într-un pattern: începeam programul cu elan, datorită noutății, entuziasmului, după care urma o perioadă de epuizare, pentru că făceam totul prea intens și tot așa, până se duceau și noutatea, și entuziasmul și energia. Aveam săptămâni ok și săptămâni cu una - două sesiuni în care aș fi dormit non stop.

Pierdeam factorul cheie pentru progres: consecvența. Cel puțin, nu progresam la nivelul ambiției mele. Mi-a luat ceva timp să găsesc soluția, chiar la mine.

Desigur, dacă nu aș fi trecut prin programele astea, dacă nu aș fi făcut câteva cursuri cu informații de bază și nu aș fi urmărit unii dintre cei mai buni coachi (Sebastian Oreb, Marc Carrol, Layne Norton, Menno Henselmans, Bret Contreras), nu aș fi știut să mă repliez.

Cum am ajuns la un ritm constant de 6 zile

1/ Mi-am creat propriul program. În care am inclus exercițiile mele de forță, calisthenics, coardă, alergat. Pentru că e programul meu, mi-e drag :) Nu mă plictisesc. Asta și pentru că:

2/ Am ales exercitiile care îmi plac - desigur, le-am ales pe grupe de mușchi. Variez între ele în funcție de dispoziție. Dacă nu am timp să îmi pregătesc bara pentru back squats și apoi să mă mut la Romanian Deadlifts, fac B-Stance Deadlifts și Sumo Squats cu gantere. Am diverse antrenamente, ori mai focusate pe calisthenics, ori pe diverse challenge-uri sau pe forță, în functie de câtă energie am la final de zi. Nu mi se întâmplă să zic ”nu am chef de picioare azi” și să nu fac nimic. Găsesc mereu ceva care să mă provoace.

3/ Îmi monitorizez constant progresul. Am de mult timp caiete în care notez antrenamentele, greutățile, cum mi s-a părut efortul etc, să știu ce să ajustez (Am încercat și aplicații, dar nu am găsit-o pe cea care să fie pe stilul meu).

Oricât de variate sunt antrenamentele, păstrez o structură și o ordine care să mă ajute să urmăresc progresul. Am și câteva exerciții pe care le prioritizez, cum sunt acum flotările, tracțiunile, L-sit. Progresul mă motivează.

4/ Fac pauze mai mari între exerciții. Îmi las timp să mă odihnesc, nu mai sunt pe fugă, să bifez lista cu exerciții și să închei seara. De exemplu, în aplicații, multe programe au timpi de odihnă predefiniți și uneori nu sunt pe stilul meu. Powerlifters fac pauză și de 30 de minute între încercări, pentru că greutatea și efortul sunt considerabile. Încerc să am 3 minute pauză și, dacă mă și filmez, e posibil să stau chiar mai mult.

5/ Antrenamentul are ritmul potrivit pentru mine. Ascult muzică, fac sport. Seara e frumoasă, e timpul meu cu mine.

​
Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

600 1st Ave, Ste 330 PMB 92768, Seattle, WA 98104-2246
​Unsubscribe · Preferences
​*Photo by Julia Karnavusha on Unsplash​