3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Mai 2026 | #136

Hey!

Zilele trecute eram la Starbucks, când un bărbat cam de vârsta mea m-a rugat să am grijă de laptopul său cât lipsește. Înainte de a se îndepărta, s-a apropiat de mine și mi-a zis: ”Sunteți foarte cool. V-ați dat jos hanoracul la un moment dat și mă uitam ca prostul.” Probabil tatuajele, faptul că fac sport. Apoi mi-a dat de înțeles, elegant, că nu insinuează nimic, pur și simplu simțea nevoia să îmi zică.

Iar într-o dimineață, un coleg mi-a zis că i-am transmis din buna dispoziție pe care o emanam. Și m-am bucurat să aud.

Am o prietenă care schimbă totul în jurul ei când intră în încăpere. E ca un soare. E frumoasă. Are un zâmbet grozav. Când vorbesc cu ea, îmi spune că nu își dă seama că e așa. Nu face nimic special; poate să vină obosită, ciufulită, oricum. Are o prezență aparte. Sunt sigură că nu doar eu o simt solară, ci oricine o vede. Dacă ar auzi asta mai des, nu ar avea nicio ezitare că așa e. Fără intenție, dăruiește mult celor din jur.

Cât de simplu este să îi facem ziua cuiva cu un compliment. Fără să implice absolut nimic, fără niciun interes. Ar trebui să le zicem mai mult celor din jurul nostru când ne place ceva din ce fac, din cum sunt, din starea bună pe care ne-o transmit (desigur, complimentele legate de aspectul fizic la femei trebuie făcute cu grijă).
Poate ar trebui să le zicem și celor pe care nu îi cunoaștem când ni se pare ceva deosebit la ei. Cum mi s-a întâmplat mie.

Eu, de obicei, le zâmbesc persoanelor pe care le întâlnesc pe stradă și pe care le admir pentru aerul lor special. Pentru unele persoane e posibil să conteze mai mult decât ne dăm seama. Sau e posibil să vină într-un moment în care chiar au nevoie.

Atât persoana care face un compliment, cât și persoana care îl primește se simt mai bine. E ca atunci când donezi bani - uneori starea de bine a donatorului se accentuează mai mult. Doar că, așa cum citeam, avem tendința să supraestimăm cât de jenate se vor simți persoanele care primesc un compliment și să subestimăm cât de bine se vor simți. Ca urmare, crește distanța dintre intenție și acțiune, deși ar fi un gest benefic pentru ambele părți.

Despre ce citești azi:

• de ce muzica din tinerețe e mai bună
• despre genii formate și excelența timpurie
• cafeaua și legătura (bună) cu cancerul

1. Playlistul identității noastre

Dacă vrei să îți scrii memoriile, probabil e bine să aștepți să treci de 40 de ani. Începe o perioadă în care amintirile din perioada 10 -30 de ani devin mai puternice și mai frecvente. Cercetătorii numesc acest fenomen ”the reminiscence bump”.

Cercetătorii spun că avem tendința să păstrăm mai vii aceste amintiri și să le accesăm cu precădere pentru că sunt din perioada în care ne-am construit identitatea, comportamentele și în care am experimentat multe pentru prima dată, într-un ritm intens.

Una dintre cele mai puternice conexiuni cu perioada 10 -30 de ani este muzica. De aceea se spune că muzica pe care am ascultat-o în adolescență (poate fi vorba și despre muzică mai veche) este muzica pe care o vom purta în suflet și care ne va plăcea toată viața. Suntem capabili să accesăm multe amintiri legate de muzica preferată - unde eram, cu cine. Este și o explicație neuroștiințifică: în adolescență, sensibilitatea crescută a regiunilor cerebrale implicate în procesarea recompensei, împreună cu importanța tot mai mare acordată relațiilor cu persoanele de aceeași vârstă amplifică semnificația emoțională și socială a muzicii.

Desigur, din această perspectivă, muzica anilor ’90 sau 2000 nu e neapărat mai bună. Poate ni se pare astfel pentru că îi dăm noi o semnificație aparte, în funcție de perioada vieții în care ne aflam când am ascultat-o.

Unii cercetători merg mai în detaliu și spun că semnificația pe care o dăm muzicii diferă între femei și bărbați. Femeile mai schimbă relația cu muzica după 40 de ani, în timp ce bărbații rămân fideli muzicii din tinerețe.

Datele - destul de limitate - arată că, pentru bărbați, muzica din adolescență devine o ancoră rezistentă de-a lungul vieții, care se explică prin accentul pus pe tinerețe și rebeliune în conturarea identității masculine.

În schimb, pentru femei, legătura cu muzica poate să se modifice în timp, chiar și după 40 de ani, deoarece femeile folosesc adesea muzica drept instrument pentru exprimare emoțională și conectare socială. Astfel că, la femei, unele conexiuni muzicale recente, asociate cu experiențe și relații noi, pot avea chiar o încărcătură emoțională mai mare decât muzica din tinerețe.

Ce să reținem. Muzica reflectă identitatea noastră. De aceea muzica adolescenței nu rămâne cu noi pentru că este, obiectiv, „mai bună” decât muzica de azi. Rămâne pentru că ne-a prins într-un moment în care trăiam mai intens, unele dintre experiențe pentru prima dată. Când ascultăm o melodie veche, nu ne întoarcem doar la un an, la un loc sau la o persoană. Ne întoarcem la o versiune a noastră.

2. Startul rapid nu prezice mereu excelența

L-am revăzut săptămâna trecută, în podcasturi, pe David Epstein, jurnalist specializat pe știința legată de sport, autorul a două New York Time best-sellers (Range și The Sports Gene). Tocmai a lansat, acum, în mai, cartea Inside the Box, care reiterează ideea că oamenii funcționează mai eficient când au un număr redus de opțiuni vs libertate totală. Am citit un guest postde-al lui David Epstein care m-a convins să prioritizez cartea lui.

Cartea Range pornește de la un caz interesant legat de performanță. Am recitit recent despre acest caz și îl consider un bun pretext să amintesc și despre un studiu despre performanță care a tot fost comentat și despre care nu am apucat să scriu. Așadar:

Psihologul maghiar László Polgár scria, în 1970, că orice copil are capacitatea înnăscută de a deveni un geniu în orice domeniu ales, atâta timp cât educația începe înainte de a împlini trei ani, iar specializarea începe la șase ani.

Și-a abordat familia ca un experiment, considerat unul dintre cele mai uimitoare experimente în educație din istorie. Cele trei fete ale lui Polgár - Judit, Susan și Sofia - au fost instruite de mici, pentru a atinge excelența în șah. Rezultatul a fost spectaculos: Susan și Sofia au devenit mari maestre, iar Judit este considerată cea mai puternică jucătoare de șah din istorie. Este singura femeie care a reușit să îl învingă pe Garry Kasparov. Cu acest experiment, Polgár a concluzionat că geniuses are made, not born.

Mult timp, experimentul Polgár a fost folosit ca dovadă că specializarea timpurie este cheia excelenței: alegi un domeniu cât mai devreme, repeți obsesiv, acumulezi mii de ore și devii foarte bun.

În Range, Epstein argumentează că este posibil să se întâmple asta, dar doar în anumite domenii, care ne expun la un mediu specific, previzibil, numit de Epstein ”kind”. Un mediu kind are reguli clare, feedback rapid, patternuri repetitive și un sistem stabil. Tabla nu își schimbă forma. Piesele nu inventează mișcări noi. Fiecare partidă îți arată relativ repede dacă ai judecat bine sau nu. Expertiza în șah se construiește exact pe această stabilitate.

Ca o curiozitate, marii campioni de șah au stocate în memoria de lungă durată zeci de mii de configurații, uneori între 20.000 și 100.000 de patternuri. Când jucătorii privesc tabla, nu analizează fiecare element de la zero. Recunosc rapid o configurație cunoscută și pot anticipa cum este probabil să evolueze jocul.

În șah, performanța devine, în mare parte, capacitatea de a recunoaște rapid ce ai mai văzut înainte. Dar majoritatea problemelor importante din viață nu arată ca șahul.

Există mediile pe care Epstein le numește ”wicked”: imprevizibile, schimbătoare, cu reguli neclare și feedback întârziat sau înșelător. Le regăsim în business, leadership, medicină, cercetare, comunicare, politică, parenting etc. Ideea lui Epstein este că în mediile wicked ai nevoie de range - o gamă mai extinsă: expunere la domenii diferite, experiențe variate, analogii, capacitatea de a muta idei dintr-un context în altul. Nu doar profunzime, ci și flexibilitate cognitivă.

În medii „wicked”, specializarea prea timpurie poate îngusta gândirea. Ai nevoie să poți să recunoști patternuri, dar și să îți dai seama când patternul pe care îl știi nu se mai aplică.

De exemplu, inventatorii, cercetătorii celebri utilizează adesea idei din domenii diferite și le combină într-un mod inedit (gândire analogică). Sportivii de top, în afara unor domenii foarte previzibile precum șahul sau golful, au practicat frecvent mai multe sporturi în copilărie și s-au nișat ulterior. Epstein îl dă ca exemplu pe Roger Federer care a practicat fotbal, schi, squash, badminton, baschet, handbal, tenis de masă. S-a specializat târziu în tenis, dar experiențele anterioare l-au ajutat, construind o bază cu elemente utile în adaptarea pe terenul de tenis.

Epstein citează studii despre medici, analiști financiari, specialiști în prognoze care arată că anii de experiență într-un domeniu îngust produc frecvent judecăți mai sigure, dar nu neapărat mai corecte. În schimb, generaliștii nu se blochează într-un model mental, renunță mai repede la modelele care nu mai funcționează și sunt mai dispuși să încerce ceva nou.

De altfel, cercetările din sport arată că specializarea sportivă timpurie, definită ca antrenament intensiv, pe tot parcursul anului, într-un singur sport, înainte de vârsta de 12 ani, este, în general, asociată cu un risc mai mare de accidentări prin suprasolicitare, burnout și scăderea plăcerii de a practica sportul pe termen lung, cu dovezi limitate că ar aduce beneficii superioare de performanță. Este și motivul pentru care în țările nordice accentul nu este pus pe competiții sportive pentru copiii sub 12 ani, ci pe participarea la activități și pe partea de fun.

Există și un studiu recent, care a fost intens dezbătut în ultimele luni. Echipa de cercetare a analizat parcursul a aproape 35.000 de performeri de elită din știință, muzică, șah și sport. Cercetătorii au observat un pattern interesant: copiii care se remarcau foarte devreme nu erau, de obicei, aceiași oameni care ajungeau la cel mai înalt nivel ca adulți. În schimb, cei care ajungeau la performanță excepțională se dezvoltaseră gradual și avuseseră, de multe ori, expunere la mai multe discipline înainte de specializare. Cei mai mulți performeri de top, laureați ai Premiului Nobel și muzicieni, sportivi și jucători de șah de elită, au avut, în primii ani, chiar și performanțe mai scăzute decât mulți dintre colegii lor de aceeași vârstă.

Una dintre concluziile studiului este că ar trebui să încurajăm copiii să exploreze mai multe arii de interes și să primească susținere în două sau trei discipline.

De reflectat: performanța pe termen lung nu se vede întotdeauna devreme. Uneori, copiii care par „în urmă” sunt doar în faza în care acumulează experiențe, își testează interesele, își construiesc capacitatea de învățare. Poate că una dintre cele mai importante lecții din „Range” este că nu ar trebui să confundăm startul rapid cu potențialul real. În multe domenii, mai ales în cele complexe și schimbătoare, avantajul nu vine din a fi cel mai bun la 8, 10 sau 12 ani, ci din a rămâne curios, adaptabil și capabil să înveți pe termen lung.

Pentru copii, asta înseamnă că explorarea nu este neapărat timp pierdut. Poate fi parte din fundația performanței. Rolul nostru este să le oferim copiilor suficient spațiu să descopere unde se potrivesc cu adevărat, dar și îndrumarea pentru a învăța disciplina, perseverența și bucuria de a progresa. Și să îi ghidăm să înțeleagă dacă vor cu adevărat performanța și ce presupune.

3. Cafeaua este asociată cu risc redus pentru 3 cancere

Există încă prejudecata că nu este sănătos să bem cafea. Dar, pentru majoritatea adulților sănătoși, consumul moderat de cafea nu pare periculos și poate fi asociat cu unele beneficii.

Consumul de cafea este unul dintre cele mai studiate obiceiuri alimentare în relație cu riscul de cancer. Efectul său protector este identificat în studii longitudinale (de asociere) și numeroase studii umbrelă și meta-analize confirmă că incidența unor cancere este mai mică la consum moderat și chiar ridicat (+4 căni/zi, fără zahăr).

Consumul de cafea are rol protector datorită polifenolilor și altor compuși bioactivi (acizi clorogenici, diterpene) și cafeinei. Efectul este mai bine documentat, consistent, în special pentru 3 organe: ficat, endometru și colon. Dar și cafeaua decaf are avantaje, pentru că păstrează conținutul de polifenoli.

Există studii care documentează bine că incidența cancerelor de colon, endometru și ficat este mai mică la băutorii de cafea, deși nu se știe exact dacă este vorba despre cafea sau / și altceva legat de stilul de viață al băutorilor de cafea, dar care nu reiese din studii.

În 2027 se așteaptă rezultatele unui studiu clinic ramdomized cu pacienții cu cancer colorectal, care e posibil să aducă noi perspective.

Să vedem ce zic studiile.

• Ficat - riscul de apariție a cancerului scade cu 45% la persoanele care beau peste 4 căni pe zi. La studiu au participat 20 de cohorte, din Europa, SUA și Asia.
• Endometru - riscul de apariție a cancerului scade cu 20% la persoanele care beau peste 4 căni pe zi (studiu cu 1,5 milioane femei)
• La pacienții cu cancer colorectal aflați în faza III, rata mortalității este cu 43% mai mică. Overall, indiferent de faza cancerului, rata a scăzut cu 22% la băutorii de cafea.

Ce mai e bine să știm. Impactul cafelei asupra sănătății depinde în mare măsură de modul în care este prăjită. Prăjirea modifică nivelurile de antioxidanți, polifenoli, cafeină și compuși potențial nocivi, precum acrilamida, care împreună conturează cât de „sănătoasă” este cafeaua.

Prăjirea ușoară spre medie păstrează, în general, cel mai bine polifenolii benefici și capacitatea antioxidantă (vs prăjire intensă). Metoda de prăjire și modul de preparare modelează suplimentar profilul final al ceștii de cafea. De exemplu, cafeaua americană și la filtru oferă mai multă cafeină și mai mulți polifenoli într-o ceașcă vs cafeaua turcească sau espresso. Espresso este concentrat, dar se consumă în cantitate mult mai mică.

O ceașcă de cafea americană, trei cești de cafea turcească și cinci cești de espresso conțin cantități similare de cafeină — 316, 336 și, respectiv, 320 mg — valori aflate sub consumul zilnic maxim de 400 mg/zi sugerat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară.

Studii: PMID 39266809, 33761499, 29167102, 36067583, 32024485, 41416862, 32986382, 29360766, 29158191, 29230816.

Legat de cancer: Există The Continuous Update Project(CUP), un program în continuă dezvoltare, coordonat de World Cancer Research Fund / American Institute for Cancer Research. Prezintă studiile globale privind modul în care dieta, nutriția și activitatea fizică influențează riscul de cancer și supraviețuirea după cancer. Pe pagina proiectului se pot accesa informații în funcție de tipul de cancer.

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

600 1st Ave, Ste 330 PMB 92768, Seattle, WA 98104-2246
​Unsubscribe · Preferences
​*Photo by Unsplash​