3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Mai 2026 | #137

Hey!

În timpul Jocurilor Olimpice de iarnă Milano Cortina 2026, echipa de schi fond a SUA a atras atenția media prin faptul că mai mulți membri ai echipei tricotau între antrenamente și între curse, pentru a se relaxa. Sportivul Ben Ogden lucrase un pulover și o căciulă. Își comandase lână în zona Alpilor, unde erau competițiile, ca să fie sigur că are suficient material pentru proiectele lui. Alte două colege, Jessie Diggins și Julia Kern, postau pe social media lucrurile tricotate în perioada Jocurilor Olimpice.

Britanicul Tom Daley, campionul olimpic la sărituri în apă, este celebru pentru momentele în care împletea cu andrelele pe marginea piscinei la JO de la Tokyo și Paris. El are brandul propriu legat de tricotat, Made with Love, un site pe care își vinde produsele și a scris și o carte cu modele de tricotat și croșetat.

Nu este neapărat un moft sau un obicei cool, devenit viral. În sportul de elită, recuperarea e mai mult decât somn și nutriție. Înseamnă să poți calma rapid sistemul nervos, când mobilizarea e intensă. În timpul competițiilor, cu presiune și adrenalină, o activitate repetitivă, manuală, creativă poate deveni o ancoră.

Pentru unii oameni competițiile sunt momentele cu stres intens. Pentru alții - casa, serviciul, agitația legată de responsabilitățile familiale.

Pentru unii oameni poate fi croșetat. Pentru alții, poate fi gătit, pictat, puzzle, grădinărit, dans, ceramică, fotografie, muzică, mers pe jos, îngrijit plante, reparat lucruri, scris în jurnal.

Știința face o distincție importantă între relaxarea pasivă și relaxarea activă.

Relaxarea pasivă înseamnă consum: televizor, social media scroll, ceva care ne ține ocupați fără să ne implice prea mult. Poate ajuta pe termen scurt, dar aduce mai puține beneficii decât activitățile active, creative, plăcute.

Relaxarea activă înseamnă să faci ceva care îți place, dar care te implică într-un mod blând. Ce am enumerat mai sus - pictat, puzzle, dans etc.

Cercetările asociază o viață activă și variată, care include hobby-uri, cu o sănătate cerebrală mai bună, un declin cognitiv mai lent și o reziliență mai mare la stres și boală, pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Știu că multă lume spune: nu am timp de hobby. Recomandarea mea e să te prioritizezi și să îți faci timp pentru hobby. Puțin câte puțin, ai să constați că familia nu intră în colaps dacă o jumătate de oră sau o oră te ocupi de ale tale.

Începe cu 15–20 de minute, de două ori pe săptămână. Nu transforma activitatea în proiect ambițios, lasă deoparte obiectivele sau performanța. Pune timp dedicat în calendar pentru această formă de recuperare activă. Alege ceva suficient de plăcut și de simplu încât, desigur, să nu devină încă o sursă de stres.

Citeam recent o postare a lui George Mumford, care a fost psihologul lui Michael Jordan și al lui Kobe Bryant. Unul dintre cele 10 principii ale lui Kobe era Practică Mindfulness. Trebuie să știm să ne oprim din când în când pentru a porni cu mai mult focus și claritate sporită.

Despre ce citești azi:

• prea multe idei și proiecte. Un avantaj sau un dezavantaj?
• stretchingul după somn are ceva aparte
• În spital, statul în pat nu înseamnă mereu vindecare.

1. Ai multe idei și multiple interese? Nu te îngrijora.

Aș vrea să merg la un poligon să trag cu arma”, i-am zis soțului meu, care mi-a sugerat că iar mi-am găsit ceva nou de făcut. Mi-a mai spus că mai nou se crede că e o caracteristică a persoanelor cu ADHD. Nu am investigat ruta. Totuși, poate fi o altă explicație. Psihologii îi spun multipotențialitate.

La serviciu fac comunicare corporate și public affairs, acasă teme de clasa a V-a cu Iris, seara. Citesc zilnic despre nutriție, sport, somn, stres, wellbeing în general. Pregătesc newsletterul (caut subiecte, le documentez, scriu), ascult podcasturi. De ceva timp lucrez la un concept mai amplu despre menținerea echilibrului personal prin focus pe productivitate (personală, profesională) și crearea unui sistem individual, aplicat, pentru a evita stresul și burnout-ul (pregătesc detalii pentru săptămâna viitoare). Fac exerciții cu greutăți, alerg, sar coarda, vreau să mă reîntorc la cățărat și aș face și călărie cu fata mea. Încerc să mă organizez să filmez reels de social media și să am o platformă de content pentru a hrăni sufletul meu de jurnalist. Și mai am multe idei în pending, dar am realizat că cel puțin în următorii ani nu am timp, fizic, de ele.

Multipotențialitatea este capacitatea unor oameni de a avea abilități și interese în diferite direcții și domenii: la serviciu, în zona personală, în viață, în general. Este o problemă? Este un avantaj?

Cercetarea s-a uitat la impactul său asupra identității, creativității și alegerilor în carieră. Se pare că - și ce bine mă simt să zic asta :) - este un punct forte . Denotă o curiozitate aparte care modulează, ulterior, capacitatea de a face conexiuni între idei din domenii diferite.

Dacă ești în situația asta, înseamnă că treci ușor de la o idee la alta și ai în desfășurare mai multe proiecte simultan, pentru că varietatea te stimulează. Motivația vine din a descoperi ceva nou și nu din a face ceva repetitiv.

Pentru persoanele cu interese multiple, alegerile în carieră pot fi dificile, pentru că există prea multe opțiuni. Un studiu care a analizat impactul asupra carierei le recomandă acestora: să aibă o varietate de activități în timpul liber, să caute locuri de muncă alături de persoane care au interese diverse sau să își schimbe periodic ocupația. Pot lua în considerare cariere multiple, desfășurate în paralel sau succesiv, și își pot canaliza o parte dintre abilități și interese în hobby-uri.

De multe ori, când mă prezint, în contextul meu de om de comunicare, spun că alter-ego-ul meu este după program, când sunt coach de nutriție și wellbeing. Multipotențialitatea se traduce în mai multe sub-identități - roluri, identități profesionale - care pot coexista și interacționa, uneori ca identificare duală, alteori în tensiune.

Ce să reținem. Mintea multipotențială nu este, în sine, o problemă. Denotă o minte flexibilă, curioasă, capabilă să vadă conexiuni între domenii diferite și atrasă de mai multe direcții, nu doar de un singur drum clar.

Dificultățile apar când această varietate nu este înțeleasă, susținută sau integrată într-o identitate coerentă. Altfel spus, nu faptul că ai multe interese te blochează, ci lipsa unui cadru în care să le organizezi.

Mi-a plăcut mult ideea că e ca și cum ai trăi mai multe vieți într-una singură. Asta e frumos și suficient să nu te mai blamezi dacă ești o persoană care simte că se dispersează în multe direcții, pentru că toate sunt interesante.

Există și un site cu resurse pe această temă, creat de Emilie Wapnick, care a popularizat conceptul acum 10 ani, într-un discurs TED.

2. Stretchingul pe care l-am primit de la natură

Dacă ai câine sau pisică (bănuiesc că leu sau tigru nu ai sub observație), ai remarcat că imediat ce se trezesc se întind. Își întind întâi labele din față, își arcuiesc spatele și apoi întind picioarele din spate, unul câte unul. Îi putem spune stretching, dar există și termenul specific: pandiculation (nu am găsit cuvântul în română, în DEX). Se întâlnește și la păsări (își întind picioarele și aripile), la broaște țestoase (mișcări de stretching la gât), la cai și vaci. Oamenii fac mișcări coordonate de stretching încă din uter, după perioada de somn. Pandiculation se observă inclusiv la păianjeni, obișuinesc să își întindă picioarele (cu un mecanism diferit de al mamiferelor). Este considerat un comportament reflex, conservat de-a lungul evoluției speciilor.

Dacă rețin bine, în copilărie învățasem în școală să ne întindem când ne trezim. Cred că era și ideea să facem câteva exerciții de mișcare în fața ferestrei deschise, în fiecare dimineață. Azi ar fi un sfat de biohacking pentru longevitate :)

Citisem la un moment dat că la câini pandiculation apare mai rar în perioada de final a vieții. Studiile spun că pandiculation e un semn de confort și wellbeing și că se vede mai rar la animalele bolnave. Altfel, câinii se întind și de 50 de ori pe zi - am ezitat să pun informația asta, mi s-a părut exagerat, dar în vreo 3 ore după ce am scris newsletterul câinele nostru s-a întins de vreo 6-7 ori.

Pandiculation e o formă aparte de stretching pentru că face trecerea de la starea de somn/ sedentară la cea de veghe/ alertă. Are 3 componente - încordarea conștientă a mușchilor, relaxarea progresivă, controlată și relaxarea totală. Poate fi și o a patra: căscatul (stretch - yawning syndrome).

O teorie este că pandiculation restaurează și resetează echilibrul structural și funcțional al sistemului miofascial. Sistemul miofascial este o rețea de țesut conjunctiv (fascia) care învelește, susține și interconectează mușchii, oasele, nervii și organele și ajută inclusiv la transmiterea forței mușchilor.

Ce să faci? Să te întinzi din când în când, mai ales când stai mult jos și acumulezi tensiune. Pandiculation ”resetează” sistemul nervos, ajutând la eliberarea tensiunii cronice și la restabilirea controlului muscular optim.

Poți să o faci simplu, chiar acum: ridici mâinile, încordând mușchii, apoi lași mâinile în jos relaxându-te puțin câte puțin, apoi te relaxezi complet, cu mâinile în jos, respiri adânc.

Dacă stai pe scaun, poți să întinzi întâi picioarele și apoi mâinile, după care continui cu pașii următori - relaxare progresivă și relaxare totală.

3. În spital, aportul de proteine și mișcarea, cât mai devreme, sunt esențiale

Subiectul acesta este să îl ai în vedere pentru când vei avea nevoie, sper că nu curând și cât mai rar.

Una din zece persoane care suferă o fractură de șold nu mai iese din spital. Moare. Iar una din 5 moare în primul an. De multe ori apar complicații, sedentarismul excesiv după intervenție fură puțin câte puțin viața. Există o intervenție care ajută la refacerea mai rapidă a funcționalității, care înseamnă, până la urmă, vitalitate.

Persoanele internate în spital trebuie să înceapă să se miște cât de devreme e posibil. Acest ”cât de devreme posibil” desigur că e stabilit de echipa medicală, dar trebuie să știi că sunt spitale unde pacienții de la terapie intensivă sunt ajutați să meargă chiar și intubați, conectați la aparate.

​Dr. Paul E. Wischmeyer este specializat pe îngrijire specializată prin mișcare și nutriție pentru pacienții din spitale în perioadele critice (la ATI) și în cele de recuperare. Aici găsești cel mai recent studiu la care a contribuit, las mai jos câteva direcții propuse pentru terapia individualizată și consecințele când aceasta lipsește.

Sunt două direcții: mișcare și nutriție.

Mișcare. Dr. Wischmeyer însuși a trecut prin 27 de operații la nivelul abdomenului. Este un promotor al mișcării / ridicării din pat cât mai devreme se poate la pacienții internați. El arată o fetiță care mergea (intubată) la 36 de ore de la transplantul de inimă. Cred că are în jur de 4 ani.

Într-una dintre prezentările sale spune că dacă un tânăr de 21 de ani stă numai în pat 28 de zile pierde considerabil masă musculară și nu mai poate merge. O persoană în vârstă, sănătoasă, pierde 10% din masa musculară a picioarelor în 10 zile, iar o persoană bolnavă în spital, în doar 3 zile.

Mesajul său pentru pacienți: ”The bed is evil. Beds are for sleeping at night, if you are in the bed during the day, then beds are for dying.”

De ce e important ca pacientul să se ridice din pat cât mai repede, când starea medicală permite:

1/ previne pierderea masei musculare. Repausul prelungit la pat duce rapid la pierdere de masă musculară, la slăbirea organismului.

2/ îmbunătățește funcția pulmonară. Statul în șezut și mișcarea ajută plămânii să se destindă și pot reduce riscul de pneumonie.

3/ susține circulația. Mișcarea stimulează fluxul sanguin și reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge.

4/ reduce episoadele de delir. Mobilizarea timpurie susține funcția cognitivă și claritatea mentală, mai ales în spitalizare.

5/ accelerează recuperarea. Pacienții își recapătă mai repede autonomia atunci când mobilizarea începe devreme.

Nutriție. Proteina trebuie suplimentată în alimentația pacienților spitalizați. E o idee pe care o regăsesc frecvent în intervențiile lui Luc van Loon - e scump la vedere și oferă mereu informații prețioase; este de departe unul dintre cei mai respectați cercetători care studiază sinteza proteinelor. Lucrează cu pacienți din spitalele din Olanda.

Într-un studiu din nov. 2025 recomanda:

Pentru a păstra masa musculară în timpul spitalizării, este nevoie de mai multe intervenții simultan: echilibru energetic, aport adecvat de proteine, cât mai puțină imobilizare și, când este necesar, intervenții care pot imita parțial efectele exercițiului fizic (de exemplu, transferul din pat pe scaun și mersul pe jos).

Dr. Wischmeyer recomandă ca intervenții (care trebuie evaluate de medic, dar e important ca acesta să și fie la curent) cum ar fi:

• aport suplimentar de creatină, HMB, testosteron pentru reducerea pierderii musculare și susținerea refacerii masei și funcției musculare după perioada critică.
• aport suplimentar de proteină, pentru că recuperarea musculară nu se întâmplă doar prin mișcare, dacă substratul nutrițional lipsește.

Nu este o mentalitate pe care o regăsim frecvent în spitalele noastre. De asta și simt nevoia să scriu despre ea. Pentru că uneori o astfel de informație face diferența dintre a ieși din spital funcțional sau a ieși afectat pe o perioadă lungă de timp.

Cum spune dr. Wischmeyer: mobilizarea timpurie, nutriția și păstrarea masei musculare nu sunt opționale, pot salva vieți.

Las mai jos o schemă inclusă în ultimul său studiu.

copyright: PubMed Central (PMC), studiul PMID 40021279​

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

600 1st Ave, Ste 330 PMB 92768, Seattle, WA 98104-2246
​Unsubscribe · Preferences​