3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | August 2026 | #148

Hey!
​

Ceva bun se întâmplă la nivel global: din ce în ce mai multă lume face sport. La Maratonul de la Londra din 2027 sunt așteptați 1,3 milioane de alergători, în condițiile în care 1 din 60 de adulți din UK aleargă (1 milion de înscrieri sunt din UK). Numărul participanților a crescut cu 18% față de anul acesta.

În cursele de tip HYROX (au 8 probe de fitness, putere, rezistență foarte grele) se așteaptă, pentru anul viitor, 2 milioane de participanți la peste 100 de evenimente care vor avea loc în toată lumea, față de 1,5 milioane în acest an.

Iar în competițiile IronMan numărul participanților sub 30 de ani a crescut cu 39% în ultimii 5 ani.

Ar fi frumos dacă aceste tendințe ar arăta că asistăm la o schimbare culturală. Într-o lume în care totul devine mai ușor și mai tehnologizat, oamenii caută din nou provocări reale. Chiar grele. Iar sportul este una dintre zonele în care se muncește pentru rezultat.

Citeam despre cursele de maraton sau HYROX că sunt un fel de ritual modern de trecere spre o nouă etapă a vieții. Există chiar ipoteza că, în lumea modernă, astfel de ritualuri au dispărut, în mare măsură. Nu mai avem multe praguri clare care să marcheze transformarea, maturizarea sau câștigarea unui nou statut. Cumva, oamenii încep să le caute și să le inventeze singuri.

Despre ce citești azi:
​
1/ ce învăț de la fata mea când desenează
2/ ”Fac sport, dar nu slăbesc”. De ce?
3/ cum să te gândești la ce să faci în viitor - Planul Odiseea de la Stanford - trec prin instrucțiuni pas cu pas

1. Ce învăț de la fata mea când desenează

Pe măsură ce Iris desenează și își găsește propriul stil, mi-am dat seama că cea mai valoroasă lecție pe care o învăț de la ea este libertatea de a improviza, fără stres.

Iris e autodidactă, nu merge la niciun curs. Pur și simplu studiază desenele altora pe YouTube Shorts și Pinterest (noua generație este pe Pinterest): Cred că asta îi dă, de fapt, o mare libertate. Urmărind-o cum abordează desenul, am preluat trei lecții.

1/ Nu analiza excesiv. Iris desenează când și unde are chef. Nu are un loc anume, are caiete împrăștiate în toată casa, de la caiete speciale de schițe la cele mai ieftine caiete cu foi veline. Are carioci luate de pe Temu, ipad & pen, pahare întregi de pixuri și creioane, tableta Wacom. Nu analizează niciodată ce are de gând să facă, alege pe moment și tema și mijloacele. Poate desena la fel de bine cu cea mai ieftină cariocă sau cu penul Apple de ultimă generație. Desenează dacă se trezește dimineața la 6 și toată lumea doarme, sau când e trează, noaptea, la 2 a.m., când are energie sau e foarte plictisită. Supărată, obosită, răcită, fericită, liniștită. Pentru că pur și simplu îi place.

Cei mai mulți dintre noi vrem să ne creăm întâi condițiile perfecte. Mindsetul perfect. Perechea perfectă de încălțăminte ca să începem să alergăm. Setup-ul perfect ca să lansăm un podcast. Să arătăm impecabil când plecăm la sală. Eu dacă mi-aș uita căștile când plec la alergat mi s-ar părea că mi-am compromis antrenamentul.

De fapt, de cele mai multe ori este vorba doar despre a începe. Oricum. Și de a continua, chiar și când condițiile sunt improprii. Pentru că multe limitări sunt în mintea noastră.

La un moment dat Iris desena cu niște carioci foarte basic, care abia mai scriau. Am întrebat-o: dar alte carioci mai bune nu ai găsit? Ea: cheap art supply is my spirit animal. Ăsta e mindsetul ei, nimic nu o oprește când este vorba de desen.

2/ Găsește-ți propria voce. Iris e la curent cu trendurile în desen. Le studiază, testează. Și-a schimbat stilul de desen de mai multe ori, atât pentru că experimentează lucruri noi, cât și pentru că se maturizează. Uneori folosește o imagine de referință când desenează. Dar nu o reproduce niciodată linie cu linie. Fie intenționat, fie nu, omite anumite detalii importante, inventează altele. Desenele ei pornesc de la o referință, dar ajung să fie în totalitate ale ei. Și nu o deranjează deloc că rezultatul final este diferit.

Când era mai mică, făcea ochii peste breton, nu făcea nas, capul era triunghiular, dacă nu avea chef să mai deseneze o mână nu o mai desena.

Când vrem să ne iasă ceva, căutăm rețeta perfectă, pe care să o copiem: care este structura ideală a micului dejun, cum să arate rutina de dimineață pas cu pas. Eu, de exemplu, când sar coarda, îmi e greu să improvizez, fug repede la youtube să văd niște tutoriale de pași.

Parcă ne e teamă să ne lăsăm mintea liberă și să improvizăm. Riscăm să ajungem, astfel, la o copie lipsită de personalitate și, de multe ori, nici măcar mai eficientă, pentru că ne încetinește progresul, pe termen lung.

3/ Nu te păcăli. Aseară Iris îmi arăta că și-a salvat o poză cu o postură a corpului pe care vrea să o folosească într-un desen viitor.

Demonstrându-mi, în stânga ecranului a făcut schema corpului peste imaginea din referință, după care, în partea dreaptă, a reînceput să deseneze corpul. Am întrebat-o: ”-Dar de ce nu lucrezi direct peste schema pe care ai făcut-o peste imagine? ” ”-Păi cum vrei să învăț?” Pentru ea nu rezultatul final e important, cât procesul de a învăța. Ca să facă posturile mai bine studiază corpul, anatomia. De altfel, multe dintre desenele ei nu le vede nimeni, nici măcar eu. Nu o face pentru show-off, ci pentru că încearcă să își îmbunătățească tehnica, să exprime o stare, să aibă o activitate plăcută - depinde de moment. De aceea nu copiază, nu arde etape, nu trișează. Nu scurtcircuitează procesul de învățare. Și așa progresează stabil, vizibil.

2. Fac sport, dar nu slăbesc

Ai început să faci sport și nu vezi diferențe semnificative pe cântar? Nu faci ceva incorect, ci e posibil ca așteptările tale să fie nerealiste. Studiile (de tip meta-analiză) ne arată că făcând sport nu pierzi spectaculos grăsime, probabil undeva în jur de 2-3 kg la 3-4 luni, dacă nu schimbi semnificativ stilul alimentar. Dacă vrei cu adevărat să vezi rezultate mai bune, atunci trebuie să mergi cu o combinație de sport + dietă, unde sport = exerciții cu greutăți + cardio (orice tip de cardio, moderat sau High intensity).

Poți să scazi procentul de grăsime și fără să faci sport, doar prin dietă, dar nu vei proteja masa musculară. Singura intervenție pentru a proteja masa musculară în procesul de remodelare corporală (scăderea procentului de grăsime) sunt exercițiile cu greutăți (la un consum optim de proteine).

Sportul mai are un avantaj: te ajută să pierzi mai repede din grăsimea viscerală, care este cea mai periculoasă pentru sănătate. Un alt studiu arată că antrenamentul reduce grăsimea viscerală chiar și atunci când scăderea în greutate este minimă sau absentă. Așadar, poți deveni metabolic mai sănătos fără să vezi o schimbare spectaculoasă pe cântar. Cel mai eficient antrenament pentru a scădea grăsimea viscerală este cel de tip HIIT (efectuate la ≥90% VO₂Max), dar rezultate sunt (ce e drept mult mai modeste, dar și antrenamentul e mai lejer) și la intensitate medie.

Avem însă un watch-out important. S-ar putea să ai tendința să mănânci mai mult când faci sport - fie că resimți foame, fie simți, psihologic, că te poți recompensa pentru efort sau lași garda jos fără să realizezi. Energia consumată într-o sesiune de sport, estimată undeva la 300 - 500 kcal, este compensată rapid cu o mână generoasă de nuci, un desert mai generos, o chiflă cu unt sau un cocktail Piña Colada.

Desigur, efectul asupra greutății depinde de aportul caloric total și de restul alimentației, nu de un singur aliment sau băutură.

În concluzie, dacă faci sport și nu slăbești atât cât te așteptai, nu înseamnă că e ceva în neregulă. Cel mai probabil, corpul tău deja se schimbă în moduri pe care cântarul nu le poate măsura. Iar dacă vrei ca acul cântarului să coboare mai repede, nu renunța la sport. Mai degrabă, uită-te și la ce se întâmplă în farfurie. Să te apuci de sport este una dintre cele mai bune decizii pe care le poți lua pentru sănătatea ta. Doar că sportul nu este, singur, cel mai puternic instrument pentru a slăbi.

3. Odiseea - Planul tău pe 5 ani

Este puțin trecut de jumătatea anului și e perioada de vacanță. Un moment bun să ne gândim unde suntem vs unde ne dorim să fim.

Mai sunt 149 de zile până la finalul anului. Un timp destul de generos să facem lucruri - să devenim mai disciplinați, să schimbăm obiceiuri, să facem progrese reale și, desigur, să muncim mai din greu pentru asta.

Dacă primele luni ale anului nu au mers cum speram, în loc să privim cu disperare, dezamăgire, frustrare sau să ne ascundem capul în pământ, putem să ne uităm înainte cu optimism și încredere.

Dacă ne punem pe treabă, 5 luni reprezintă o perioadă generoasă.

Pentru că este la modă Odiseea, există un exercițiu inspirat chiar de ideea călătoriei: Odyssey Plan.

Bill Burnett și Dave Evans, autorii cărții Designing Your Life, arhitecți de design la Stanford, folosesc acest exercițiu de design thinking pentru a-i ajuta pe studenți să articuleze planurile de viitor.

Odyseey Plan este un plan pe 5-10 ani pe care îl putem face când suntem în perioadă de tranziție/ schimbare sau când vrem să ne configurăm viitorul. Bill Burnett îl descrie în detaliu într-o serie de youtube.

Într-o formă condensată, sună așa: în loc să ne creăm un singur plan, gândim 3 planuri, pe 5 ani

Planul 1/ Cum ar arăta viața ta peste cinci ani dacă ai continua pe drumul actual? Dacă nu s-ar întâmpla nimic dramatic și ai face ceea ce faci acum?

Planul 2/ Cum ar arăta viitorul tău dacă Planul 1 ar dispărea complet și ar trebui să te reorientezi? Ce riscuri ți-ai asuma? Ce schimbare de carieră ai face?

Planul 3/ Cum ar arăta viața ta dacă nu ar exista nicio constrângere de bani, de timp, de statut social, de conexiuni sau de orice altă natură? Ce ai face dacă ai avea libertate deplină să alegi?

Pentru fiecare plan gândește-te în detaliu la ce experiențe ai avea, ce ai face, cu cine, ce ai învăța etc.

În versiunea extinsă a exercițiului, alegi apoi elementele care te atrag cel mai mult și construiești un plan pe următorii zece ani. Îi dai un nume scurt (din maxim 6 cuvinte), îi creezi un logo/ simbol. Îl evaluezi din 4 puncte de vedere:

1/ resurse - ai resursele necesare (timp, bani, conexiuni, abilități) de a-l pune în practică? (notezi de la 0 la 100)

2/ entuziasm - cât de mult îți place acest plan? (de la rece la cald)

3/ încredere - indiferent de resurse, ai încredere că ai putea să îl pui în practică?

4/ coerență - reflectă valorile, principiile tale? este un plan autentic?

Următorul pas este unul dintre cele mai interesante (e un fel de mesaj către eul viitor in reverse).

Îți imaginezi că au trecut zece ani și îți scrii o scrisoare din perspectiva versiunii tale din viitor. Alegi trei lucruri importante pe care le-ai realizat și povestești cum ai ajuns acolo.

Următoarea etapă: identifici elemente din plan pe care le vei testa. Autorii numesc aceste teste prototipuri. Vei testa parțial, în lumea reală (dincolo de imaginație) pentru a vedea dacă într-adevăr ce ți-ai propus e ce îți dorești.

Ai două rute de testare a prototipurilor:

1/ vorbești cu oameni care deja fac ce ți-ai propus și tu să faci, ca să înțelegi procesele, experiențele, să vezi cum arată realitatea

2/ începi să experimentezi, la scară mai mică, ce ți-ai propus.

Bill Burnett concluzionează că atunci când ai un plan și anunți intențiile tale, mediul îți va oferi oportunități astfel încât planul tău să se concretizeze. Pornind de la celebra idee a lui Alan Kay (ex Apple) ”the best way to predict the future is to invent it”, Bill Burnett ne încurajează să ne inventăm viitorul.

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

600 1st Ave, Ste 330 PMB 92768, Seattle, WA 98104-2246
Photo: Unsplash
​Unsubscribe · Preferences​