3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Mai 2025 | #86

Hey!
​
Setarea obiectivelor personale e o temă recurentă în discursul meu. Atunci când nu avem priorități, suntem ca o frunză în bătaia vântului, fără direcție. Prioritățile noastre sunt, de fapt, prioritățile celor din jur și, de cele mai multe ori, urgențele lor.

Am auzit zilele trecute în podcastul lui Dan Koe o idee care mi se pare că o completează frumos pe aceasta. Când nu avem obiective personale și nu lucrăm să ne dezvoltăm, nu stagnăm. Dăm înapoi. Un sistem lăsat la voia întîmplării tinde spre entropie, nu spre ordine. Așa funcționează natura: fără efort conștient, lucrurile nu rămân constante, ci se degradează treptat. La fel e și cu obiceiurile noastre, cu energia noastră, cu alegerile zilnice.

De fapt, stagnarea e o iluzie. În lipsa unei direcții proprii, alunecăm automat pe traiectoriile impuse de alții, de context, de oboseală sau de comoditate. Iar acel „mai târziu” pe care ni-l promitem azi devine un „prea târziu” pe care îl regretăm mâine.

Problema noastră nu ar trebui să fie Am timp și energie pentru schimbare?, ci Îmi permit să nu schimb nimic?.

Azi citești despre schimbare:

• satisfacția de moment în detrimentul succesului de mâine
• iluzia că devenirea noastră s-a încheiat în mare parte
• timpul necesar, realist, pentru schimbarea obiceiurilor

1. Amân momentul prezent pentru un viitor mai bun.

De multe ori luăm decizii pentru plăcerea de moment, sacrificând obiectivul pe termen lung.

Alegerile noastre nu țin atât de voință, ci de modul în care funcționează creierul și de faptul că nu avem exercițiul de a conștientiza, de a asculta vocea interioară. Este vocea care ne găsește diverse pretexte pentru a nu ne schimba, pentru a rămâne in zona de confort a momentului.

Cel mai simplu și la îndemână pentru noi este să ne asigurăm plăcerea de moment. Încă gândim cu creierul de vânător - culegător pentru care resursele sunt limitate și prezentul primează. În urmă cu 200.000 de ani, ziua de mâine nu era o garanție. Nici acum ziua de mâine nu e o garanție, dar nu e riscantă din punct de vedere al resurelor primare, necesare supraviețuirii. Cu toate acestea, acționăm subconștient ca și cum ar fi. Creierul nostru este perfect adaptat pentru lumea de ieri.

De exemplu, ne propunem să nu mâncăm o prăjitură dorind să avem grijă la ce și cât mâncăm și, cu toate astea, alegem prăjitura. Obiectivul de a fi la greutatea ideală este prea îndepărtat. Este departe, incert.

Dacă ne gândim logic, satisfacția de a fi la greutatea ideală peste câteva luni e mai valoroasă decât plăcerea pe care o anticipăm de a mânca prăjitura. Cu toate acestea, în momentul prezent, cel în care alegem, valoarea atingerii obiectivului din viitor scade semnificativ. În timp ce valoarea savurării prăjiturii are o importanță majoră. Acest fenomen poartă numele de hiperbolic disounting (devalorizare exagerată a viitorului).

Așadar, cu cât trebuie să aștepți mai mult pentru ceva, cu atât ți se pare mai puțin valoros, chiar dacă viitorul îți va oferi ceva mai mare sau mai bun sau mai mult. De exemplu, preferăm 100 de lei acum în locul promisiunii de a primi 120 de lei peste două luni. Recompensa amânată nu este atât de interesantă. Pentru că cine știe ce va fi mâine…

Ce e de făcut. Să înțelegem limitarea, să o conștientizăm și să o normalizăm. Gândim despre ce gândim și apoi gândim altfel. O metodă eficientă este să ne reamintim de ce ne-am propus un anumit obiectiv, care este sensul care ne mișcă într-o anumită direcție și ce acțiuni ne-am propus.

Putem reflecta la obiectivul nostru dimineața, când ne conturăm planul pentru ziua curentă. Sau când ne luăm 5 minute de pauză. Sau când facem o pauză de cafea. Sau seara înainte de culcare. Putem să ni-l scriem pe o foaie de hârtie, pe birou. Putem să ne facem un moodboard pe care să îl avem la îndemână în telefon. Sau putem să îl punem pe frigider. Noi știm la ce reacționăm mai bine. Și când nu știm, testăm.

Important este să ne comportăm în acord cu direcția în care vrem să ajungem și să nu repetăm automat tiparele trecutului și alegerile dezavantajoase ale prezentului.

2. ”Sfârșitul istoriei” sau iluzia că nu ne vom schimba

Când am început să citesc metodic despre schimbarea comportamentului, unul dintre conceptele care m-a fascinat a fost iluzia ”sfârșitul istoriei”. O nouă revelație despre cum mintea ne prinde în capcane fără să ne dăm seama.

Deși suntem conștienți cât de mult ne-am schimbat în ultimii 10 ani, când ne imaginăm cum vom fi peste încă 10, nu vedem mari schimbări, inclusiv în ce privește simple preferințe - prieteni, job, vacanțe, muzica preferată. Interesant e că așa gândesc și persoanele de 50 de ani, și cele de 18.

Cercetătorii Jordi Quoidbach, Daniel Gilbert si Timothy Wilson au testat impresiile a 7500 de adulți, concluzionând, că indiferent de vârstă, de la tinerețe până la senioritate, oamenii percep momentul prezent ca un moment definitoriu al devenirii.

Cum gândim despre noi: în momentul prezent procesul de acumulare s-a cam încheiat și persoana de acum este cea care va rămâne astfel pentru tot restul vieții, în ce privește personalitatea, valorile, preferințele.

”History, it seems, is always ending today”, concluzionează autorii studiului.

De ce e bine să știm despre asta. Ca să privim viitorul mai cu încredere. Să avem mintea deschisă către oportunități, să credem că avem capacitatea, resursele și dispoziția de a ne schimba. Nu există o vârstă la care creierul nostru încetează să mai creeze noi conexiuni neuronale. Putem învăța orice, oricând. Important e să nu vedem obstacole (fixed mindset), ci ocazii, pe care să le investigăm cu curiozitate (growth mindset).

Conștientizând că ne putem schimba și că putem ajunge departe, chiar foarte departe, în următorii 10 ani ne ajută să dăm valoare prezentului și să ne mișcăm cu mai mult curaj (uneori pur și simplu să ne mișcăm) din punctul A în punctul B. De asemenea, ne ajută să ne facem planuri mai ambițioase, să investim cu mai multă încredere în prezent pentru a deveni cine visăm să fim. Think big, așadar.

3. În cât timp adoptăm un obicei

Am încetat de mult timp să mai caut răspunsul la această întrebare, când am înțeles că:
1/ numerele variază de la 21 la 60 de zile și
2/ nu contează neapărat numărul de zile, ci consecvența cu care repetăm acțiunea care trebuie să devină obicei.

Pentru că în ediția aceasta scriu despre mintea noastră, să ne amintim că ne plac certitudinile și cifrele. Și atunci e normal să auzim întrebări ca: În cât timp voi slăbi 5 kilograme? În cât timp voi vedea rezultatele la sală? În cât timp se schimbă un obicei?

Deși nu mai caut răspunsul la ultima întrebare, m-a găsit el pe mine. Am citi recent despre o meta-analiză care adună informații din 20 de studii anterioare pentru a găsi o concluzie unitară legată de timpul necesar pentru a adopta un obicei. E vorba despre obiceiuri diverse, ca hidratare cu apă, activitate fizică, consum de vitamine, reducerea comportamentului sedentar, curățarea dinților cu ață dentară, alegeri alimentare mai sănătoase etc.

Frecvența, momentul din zi, tipul obiceiului, alegerea individuală, percepția subiectivă, autoreglarea comportamentală și obiceiurile pregătitoare influențează semnificativ forța unui obicei. Practicare activității dimineața și obiceiurile alese voluntar și nu impuse au, în general, o forță mai mare.

O idee des citată în cultura populară, provenită din cartea Psycho-Cybernetics a lui Maxwell Maltz, sugerează că obiceiurile noi pot fi formate în doar 21 de zile de repetiție. Meta-analiza arată că timpul mediu pentru formarea unui obicei este de 2 luni, iar schimbările mai complexe de stil de viață pot necesita 2 până la 5 luni, pentru a deveni automate. Cele 21 de zile sunt pentru schimbări foarte simple, nu pentru activități legate de stil de viață și, în final, legate de identitatea noastră.

Sumarizez, citând concluzia studiului:

​Menno Henselmans, trainer fitness, autor și cercetător pe zona de sport și nutriție recomadă practica ”intenția de implementare” (implementation intention) ca fiind cea mai eficientă pentru schimbarea obiceiurilor. Este ca un declanșator de acțiune: îți planifici cu exactitate ce comportament vrei să faci, când îl vei face și cum îl vei face.

Funcționează eficient în situații dificile, în care simți că mediul extern îți influențează deciziile într-o direcție pe care nu o dorești.

​Am descris-o și eu în detaliu aici, împreună cu alte tehnici de a rezista în fața tentațiilor.

Implementation Intention este partea mea preferată din cursul de mindfulness în alimentație pe care îl susțin pentru cadrele didactice de liceu în această perioadă (aceștia vor deveni, la rândul lor, formatori).

Intenția de implementare este un exercițiu simplu, dar profund: combină elemente de mindfulness, cu vizualizare, cu raportarea la obiectivele individuale, cu dorința de schimbare și cu planificarea.

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

113 Cherry St #92768, Seattle, WA 98104-2205
​Unsubscribe · Preferences
​*Photo by Emmeline T. on Unsplash​