3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Mai 2025 | #87

Hey!
​
Unul dintre coachii de fitness din Australia pe care ii urmaresc a postat zilele trecute un mesaj emoționant. Pisica lui, primită în tinerețe, a murit. Avea 12 ani. Scria că s-a chinuit mult în ultimii ani, iar mama lui a luat-o acasă la ea pentru a o îngriji cu răbdare. A postat și mesajul pe care i l-a trimis mamei pentru a îi mulțumi pentru tot ce a făcut în ultimii ani.

Intro-ul acesta nu este despre pisică, desigur. Este despre relația cu părinții.

Generația mea - de 40+ - face tranziția de la părinții care nu spuneau niciodată copiilor ”te iubesc” și părinții care își îmbrățisează îndelung copiii și le spun ”te iubesc” când îi lasă la poarta școlii.

Ca o paranteză, dialogurile de la poarta școlii sunt un mic studiu de antropologie urbană despre credințe, prejudecăți și tipare în triada părinți - copii - școală. Ascult cu interes ce le spun părinții copiilor când se despart de ei în fața școlii.

”Pe vremea noastră”, dragostea părintelui pentru copii era percepută printre rânduri. De multe ori într-o relație de atașament evitant sau ambivalent, în care emoțiile nu erau încurajate, iar vulnerabilitatea era ținută la distanță.

Am auzit frecvent ”părinții noștri nu ne-au spus te iubesc”. Cu înțelegere, cu reproș sau cu resemnare.

Când am citit mesajul influencerului pentru mama lui am rămas pe gânduri. Câți dintre noi, copiii care nu au auzit ”te iubesc” suficient, întorc energia înapoi către părinți și nu exclusiv, către copii, uneori cu exces compensatoriu. Câți dintre noi scriem un mesaj de mulțumire părinților pentru ce fac pentru noi, spunându-le noi că îi iubim și îi apreciem.

E adevărat că acest coach este din Australia, unde au mai multă naturalețe și obișnuință în exprimarea mesajelor de apreciere. Dar asta nu face acest mesaj mai puțin valoros.

Mum, I just want to tell you how proud I am of you for taking such amazing care to Cali while sick the last few years. I know it’s been so hard. But you are a beautiful human, to care for a sick old innocent little cat when most people would give up.

Thank you for being a great caring human. It meant the world to me for you to take care of our Cali.

I love you. Cali was so fortunate. She was a lucky girl to have our family. I appreciate you, mum.

Azi citești despre

• o perspectivă asupra impactului știrilor negative
• două momente speciale pentru creativitate
• 3 idei să te restezi rapid și să alegi mai bine

1. Știrile despre evenimentele negative ne afectează puternic

În ultima perioadă parcă am aflat de prea multe decese, mulți oameni relativ tineri. Orice astfel de veste mă încarcă și îmi dau seama că undeva rămân cu o anxietate care nu scade, ci crește cu fiecare altă veste similară. Mi-am propus să mă rup de Facebook o perioadă, mi-am dat hide la știrile de genul ăsta, pentru că simt nevoia să mă protejez.

Chiar dacă avem senzația că știrile negative nu ne influențează, undeva, în subconștient, știrile despre moarte ne pun față în față cu propria limitare a existenței. Starea de bine, liniștea interioară sunt zdruncinate.

Expunerea la subiectele media încărcate emoțional ne afecează.
9/11 și maratonul de la Boston din 2013 au fost ocazii perfecte pentru cercetători să monitorizeze ce efect are consumul de știri negative. Participanții direct la eveniment sunt afectați de sindromul post traumatic mult timp după eveniment, pot fi și ani în cazul 9/11. Dar și persoanele expuse indirect - prin media - pot fi afectate emoțional semnificativ, chiar mai intens, imediat după eveniment.

Un studiu realizat după atentatul de la Maratonul din Boston a arătat că persoanele care au urmărit știrile mai mult de 6 ore/zi au avut simptome de stres mai pronunțate decât unii martori direcți.

E important să știi. Simpla vizionare a unor evenimente traumatizante – chiar și de la distanță – poate declanșa simptome de stres acut. Nu trebuie să iei parte fizic la tragedie. Creierul tău poate procesa imaginile ca pe un pericol real, ceea ce duce la anxietate, tensiune, probleme cu somnul și un nivel crescut de iritabilitate.

Relatările în buclă, care amplifică senzația că nu avem control și emoția negativă sunt triggeri puternice pentru sistemul nervos.

Ce să faci

• Limitează consumul de știri: 10–15 min dimineața e suficient
• Alege surse echilibrate, fără dramatizare exagerată
• Evită expunerea la imagini violente, mai ales seara
• Fă un pas în spate când simți că intri într-un cerc de gânduri care te consumă
• Cultivă activități care reduc stresul: mers pe jos, respirație conștientă, scris, timp cu oameni dragi

Alege conștient la ce fel de informații te expui și ia o pauză când simți că te copleșesc stările negative, cum am pățit eu recent.

2. Cum vin unele idei creative

Te-ai trezit vreodată cu o idee bună chiar înainte să deschizi ochii complet? Sau ai avut un gând strălucit exact în clipa în care adormeai, dar dimineața… blank total?

Creierul nostru trece prin două stări speciale – una dimineața și una seara – în care gândirea logică slăbește, iar imaginația prinde viață. Dacă înveți să recunoști și să valorifici aceste momente, le poți transforma - câteodată - în surse aparte de idei și soluții.

1/ Starea hipnagogică – seara, înainte de somn

Este momentul în care nu mai ești pe deplin treaz(ă), dar nici complet adormit(ă). Gândurile curg liber, apar imagini bizare (halucinații) sau conexiuni neașteptate.

Contracțiile musculare, paralizia în somn, visele lucide, efectul tetris (imagini ale jocurilor jucate peste zi) sunt fenomene frecvente în timpul fazei hipnagogice.

Thomas Edison, Edgar Allan Poe și Salvador Dali obișnuiau să adoarmă după-amiaza ținând în mână un obiect metalic (bilă, cheie), astfel încât să se trezească imediat ce obiectul făcea gălăgie în cădere. În acel moment — exact între somn și veghe — mintea lor era cea mai liberă, iar ideile creative, originale prindeau contur.

Cum poți să folosești această stare

• Înainte să adormi, pune-ți o întrebare deschisă (ex. “Cum aș putea rezolva...?”)
• Stai 2–3 minute cu ochii închiși, fără presiune
• Ține un carnețel lângă pat. Nu te baza că o să îți aduci aminte a doua zi. Deși ideea pare genius și îți zici că sigur o vei reține, probabilitatea de a o uita e foarte mare (am pățit-o de multe ori). Uneori ideile par să nu aibă nicio noimă și putem să le dăm un sens ulterior, alteori sunt total fantasmagorice și bizare.

2/ Starea hipnopompică – dimineața, imediat după trezire

Aceasta e fereastra de 1–5 minute în care ești treaz, dar încă într-o stare de semivisare. E teren fertil pentru idei cu claritate, perspective noi și insighturi personale.

Cum o folosești

• Nu te ridica imediat din pat. Stai întins(ă) și observă ce-ți vine în minte
• Lasă gândurile să curgă fără judecată. Mintea e încă liberă.
• Notează sau înregistrează ce apare: o frază, o soluție, o metaforă. Nu trebuie să aibă sens complet – sensul e posibil să apară mai târziu.

3. Trei idei cheie ca să alegi mai bine

Una dintre cele mai eficiente tehnici în schimbarea obiceiurilor este stabilirea unei noi identități - cea a persoanei care vrem să devenim. După ce ne definim identitatea, definim valorile personale și, din acestea, trasăm acțiunile.

În teorie, merge fluid; în realitate, ne blocăm la acțiuni.

După cum scriam recent, preferăm plăcerea de moment în defavoarea recompensei îndepărtate. Apar tentația, îndoiala, gândul că „hai că nu contează atât de mult”.
​
​Ce facem pentru a crește șansele să alegem mai bine? Iată 3 idei cheie pe care le poți avea cu tine, ca un colac de salvare. Te ajută să-ți regăsești direcția în 3 secunde.

• Aleg acum pentru mine?
• Nu este pentru mine.
• Mă apropie sau mă depărtează alegerea asta de obiectivul meu personal?

Să le analizăm:

1/ Aleg acum pentru mine?

E ușor să intri în modul de reacție: faci ce e urgent, ce pare mai simplu, ce dictează contextul.

Această întrebare îți readuce controlul. Te întrerupe din pilot automat și îți amintește că alegerile pe care le faci trebuie să te reprezinte. Tu nu ești persoana de ieri, ci persoana care vrei să devii. Și alegerile tale, una câte una, construiesc această persoană.

Când funcționează? Când ești pe punctul de a face ceva „din inerție”: să amâni, să spui „da” din politețe, să mănânci ce nu ți-ai propus.

2/ Nu este pentru mine.

Aceasta e una dintre cele mai puternice forme de delimitare. Când spui „nu este pentru mine”, nu judeci ideea, persoana sau contextul. Spui doar că tu ai alt drum. Și alegi să îl respecți. Te delimitezi psihologic de obiectele tentațiilor și le eloiberezi de încărcătura emoțională.

Fără vină. Fără justificări. Doar cu direcție. Un ”nu” care spune “da” identității tale.

Când funcționează? Când ești la magazin și te tentează tot ce vezi. Dar nu tot ce vezi e pentru tine. Unele lucruri sunt pentru alte persoane, cu alte obiective.

3/ Alegerea asta mă apropie sau mă depărtează de obiectivul meu personal?

Focusul pe obiectiv se păstrează cu efort conștient, cu antrenament mental. Uneori este greu, dar nu e imposibil. Important e să continui, dincolo de momentele în care nu îți iese cum ai vrea.

Folosește instrumente care activează cortexul prefrontal – partea rațională, analitică, strategică – și reduc influența amigdalei, sediul emoțiilor impulsive. Această întrebare e un astfel de instrument, ce poate fi accesat rapid.

Când funcționează? Când găsești pretexte foarte convingătoare pentru alegeri care, în adâncul tău, știi că nu te ajută. Această întrebare e ca o ancoră: te stabilizează și te ține legat(ă) de ce ai de făcut.

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

113 Cherry St #92768, Seattle, WA 98104-2205
​Unsubscribe · Preferences
​*Photo - Arhiva personală