3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Septembrie 2025 | #101

​

​
​
Hey!
​
”O viață am!”. Este o replică bună când vrem să justificăm alegeri mai puțin înțelepte pentru sănătatea noastră. Este pretextul care ne salvează de mustrările de conștiință, mai ales că cei din jur ne aprobă. De cele mai multe ori o vor face.

”O viață am” ne salvează de la propriile remușcări, neliniști, de la vina că nu facem ceea ce știm că ar fi bine și am vrea să facem.

”O viață am” pare un pretext rezonabil când ai 20 de ani și chiar ai o viață în față. Capătă nuanțe forțate când ai trecut spre a doua jumătate a vieții, pe la 40 de ani. La un moment dat îți dai seama că ai doar o viață și ai vrea să fie două. Sau măcar una și jumătate. Când nu îți pasă de ce faci și zici ”O viață am” e ca și cum ai apăsa prea tare pe pedala de accelerație când ai 16 ani și abia ai luat carnetul.

Îmi place mult abordarea cu înțelegere și compasiune din coaching. Ajută mult la dezvoltarea autocompasiunii, mai ales la persoanele excesiv de autocritice. Nu câștigăm cât am crede dacă ne dorim să fim perfecți, dacă țintim să performăm 100% în tot. Cedăm, la un moment dat, sub propria presiune sau purtăm mereu o nemulțumire care ne trage în jos. E bine să ne îmblânzim vocea interioară, este un prim pas spre wellbeing.

Pe de altă parte, să nu ne complacem în confortul autocompasiunii. Vine un moment în care să ne dăm un impuls cu hotărâre. Suntem adulți și trebuie să facem ceea ce trebuie să facem. Și asta înseamnă să ne ridicăm la înălțimea viselor și dorințelor noastre. Pentru noi, pentru copiii noștri.

Culmea e că ”O viață am” acoperă alegeri hedonice, dar nu are legătură cu decizii ce țin de fericirea reală, pe termen lung. Fericirea nu vine din a mânca mai mult și mai bine, din a bea până ne simțim euforici, din a sări peste mese sau din a nu ne păsa dacă a mai trecut o lună și n-am bifat nicio intrare la sală.

Fericirea vine din activitățile care ne plac și care sunt aliniate la valorile și scopul nostru. Din activități care ne solicită în mod atractiv, fizic și/sau intelectual.

”O viață am” poate fi cel mai puternic argument pentru schimbare. Nu pentru că ne putem permite să nu ne pese, ca să trăim la maxim, ci pentru că nu ne putem permite să nu ne pese, ca să trăim la maxim.

Despre ce citești azi:

1/ cum facem când ținem dietă pe termen lung: luăm pauză sau nu?
2/ problema secretarei - o problemă de statistică pentru a ne decide mai ușor
3/ beneficii și riscuri când transferăm ideile din memorie pe caiet sau în aplicație

1. Pauze în dietă - bune sau degeaba?

Când dietele sunt fără grabă, printre altele pentru a proteja masa musculară și a lăsa timp pentru implementarea unor obiceiuri sănătoase, se întind pe mai multe luni, poate chiar și un an - un an și jumătate. Este nevoie de pauze în tot acest timp? Și care este rolul lor?

Din punct de vedere al eficienței dietei, pauza nu este obligatorie. Pierderea în greutate va fi similară la finalul dietei. Totuși, procesul de slăbire nu înseamnă doar calories in / calories out și număr de kilograme, ci și disciplină și consecvență, alegeri pe termen scurt vs obiective pe termen lung, controlul poftelor, includerea unor noi obiceiuri, reprioritizare. Un joc mental dificil, solicitant.

Tot mai multe studii arată că e bine să luăm uneori o pauză de la dietă, pentru starea mentală generală. Ajută ulterior în procesul de menținere, care poate fi la fel de dificil ca dieta.

​O meta-analiză recentă a analizat impactul pauzelor în dietă asupra metabolismului și compoziției corporale. Între dietele cu pauze și dietele fără pauză nu este nicio diferență semnificativă în ce privește pierderea de grăsime și păstrarea masei musculare.

Diferența apare însă la metabolism. Pe măsură ce înaintăm în dietă, rata metabolică scade și efortul de a pierde în greutate e mai mare. Aceasta este adaptarea metabolismului. Este un semn de bună funcționare a organismului, chiar dacă nu ne convine.

Adaptarea metabolică înseamnă că, în condițiile în care aportul caloric scade, organismul consumă mai puțină energie, pentru aceleași activități, pentru a păstra starea de echilibru obișnuită (homeostazie). E o formă de apărare când mâncarea devine o resursă prețioasă.

În dietele cu pauză, adaptarea metabolică este mai redusă, ceea ce face ca procesul să fie mai ușor de parcurs.

Participanții la studiu care au luat pauze au raportat, per total, foame mai redusă și mai mult entuziasm de a continua dieta. Astfel, aderența la dietă pe termen lung a fost mai ridicată.

Un studiu de referință (MATADOR) confirmă chiar rezultate mai bune în pierderea de kilograme și de grăsime pentru cei care au avut o dietă cu pauze. Analizând cercetările în domeniu, e posibil ca explicația să vină din faptul că efectul este mai pronunțat la persoane supraponderale și obeze.

Aplicabilitate pentru dieta ta.

• Când ai mai mult de slăbit și dieta se întinde pe câteva luni, planifică pauze strategice.
• Din experiența mea cu clientele, programul de la serviciu, perioadele aglomerate din familie, vacanțele pot fi ocazii pentru astfel de pauze (dacă nu sunt frecvente)
• Pauzele pot dura o săptămână la fiecare 4 - 6 săptămâni sau două săptămâni la intervale mai mari de timp.
• Pauzele nu sunt cheat days. Nu înseamnă să lași garda jos și să mănânci cât vrei. În pauză vei consuma câteva sute de calorii mai mult, pentru a avea aportul caloric la nivel de menținere - pentru a consolida rezultatele de până atunci.
• Dacă monitorizezi macronutrienții, controlezi mai ușor deficitul și perioada de mentenanță.
• Pauzele în dietă nu sunt potrivite pentru toată lumea. Pentru unele persoane, o creștere chiar și mică a aportului caloric poate duce la pierderea controlului.

2. Problema secretarei

Probabil că ai auzit de conceptul Legea numerelor mari. Dacă arunci o monedă de o mie de ori, șansele să cadă cap sau pajură se apropie foarte mult de 50% - 50%. Cu atât mai mult pe măsură ce numărul de aruncări crește.

Probabilitatea suprapune un model teoretic peste realitate, după care, interpretând datele prin statistică, putem optimiza pentru a lua decizii în practică. Găsim astfel de modele în cele mai surprinzătoare contexte. Problema secretarei este un exemplu celebru. Arată cum probabilitatea poate ghida deciziile atunci când trebuie să alegem între mai multe opțiuni, finite. Există și cazuri când opțiunile sunt infinite (probleme numite infinite elevator / marriage problem / sultan problem - alegem o soție din infinite posiblități, cum facem o alegere bună?).

Ai de recrutat cea mai bună secretară, dintre 20 de opțiuni. Cum o alegi pe cea mai bună? Problema secretarei te ajută.

Să spunem că ai programate 20 de interviuri.

Sari peste primele 5 interviuri, doar observi ce scrie în CV-ul lor (faza de explorare). Apoi alegi candidata care pare cea mai bună comparativ cu primele 5. Dacă nu e niciuna și nu se remarcă în cadrul interviurilor, alege-o, pur și simplu, pe ultima.

Regula e să sari peste √n candidați, unde n este numărul total de candidați. Dacă ai 10 candidați, sari peste 3 (aproximezi). Practic, alegi cel mai apropiat număr de rădăcina pătrată. În varianta originală a problemei sari peste primele 36,8% opțiuni, în loc de √n.

Problema secretarei a fost formulată de Gilbert & Mosteller în 1966 și a fost analizată intens de specialiști în statistică și matematică aplicată. Este validată de calcule și are aplicabilitate dincolo de selectarea candidatului potrivit.

Cum aplici Problema secretarei în viața de zi cu zi. Am găsit un exemplu practic la Mark Shrime, redactor șef la British Medical Journal Global Health, un chirurg pasionat de procesul decizional.

Să presupunem că vrei să te lași de fumat, de alcool sau vrei să te apuci de sport sau să iei o decizie și ai nevoie de un zvâc pentru asta.

1. Îți fixezi 16 deadline-uri pentru perioada următoare (un an sau cât consideri) și le pui în calendar / pe hârtie etc
2. Nu acționezi la primele 4 deadline-uri (radical din 16). În schimb, analizezi momentele: cum ar fi fost dacă ai fi renunțat, ar fi fost un moment bun, ai fi adăugat un stres suplimentar unui context deja solicitant? Pune în ordine cele 4 momente. Aceasta este perioada de observație.
3. Începând cu deadline-ul 5, renunți în primul moment care se ivește un moment bun, mai bun decât primele 4 aflat în observație.
4. Dacă până ai ajuns la momentul 16 niciun moment nu s-a dovedit suficient de propice, atunci renunți la ultimul moment.

Am văzut și articole care spun că problema secretarei nu ține cont de nuanțe și simplifică prea mult realitatea, că uneori te poți întoarce la primii candidați, chiar dacă inițial i-ai respins, că reduce deciziile complexe la un algoritm matematic.

Răspunsul vine de la statisticianul britanic George Box (1919 - 2013), recunoscut pentru contribuții majore (printre altele designul experimentelor, analiza seriilor de timp, aplicații ale statisticii în procesele industriale):

”Toate modelele sunt greșite, dar unele sunt utile. Modelele statistice nu surprind niciodată întreaga complexitate a realității, cu toate acestea, pot fi de folos.”

Limitări legate de sănătate:

/ Urgența medicală. Spre deosebire de alegerea unei secretare, unele decizii de sănătate nu pot aștepta. Dacă cineva are probleme cardiace sau pulmonare din cauza fumatului, "observarea" a încă 4 momente înainte de a acționa poate fi dăunătoare.

/ Costul întârzierii. Fiecare zi în plus de fumat, băut sau sedentarism înseamnă deteriorare progresivă a sănătății. Nu e ca la alegerea unui candidat unde "pierzi" doar oportunitatea celui mai bun. Dacă te chinui de ani de zile să renunți la fumat sau alcool, problema secretarei ar putea să te ajute.

Cognitive offloading. The second brain loading.

Mă chinui de ceva timp să mă organizez mai bine, scriind ce e important în Remarkable sau în aplicația Evernote. Mai folosesc, în paralel, Bear, pentru scris, mai rar Ulysses. Încerc să înțeleg dacă m-ar ajuta mai mult Notes, care e vedeta aplicațiilor de organizare, performanță, stocare, dar îmi e greu să transfer din minte pe hârtie.

Se spune despre aplicații ca Notes sau Evernote că sunt ”al doilea creier”. Am văzut persoane care confirmă. Pentru acestea, externalizarea cognitivă e la îndemână.

Pentru altele, e greu. Principalul driver se pare că e ce crede fiecare despre capacitatea memoriei sale (metamemorie - ce credem despre cum reținem informația). Suntem mai predispuși să externalizăm dacă ne simțim mai puțin încrezători în memoria noastră, indiferent de capacitatea reală. Decizia ține însă și de dificultatea taskurilor, volumul acestora, efortul perceput și importanța reținerii informațiilor.

Procesul prin care tăiem din încărcarea cognitivă a memoriei de lucru folosind instrumente externe se numește cognitive offloading. Are și plusuri, și minusuri.

Oamenii de știință spun că e bine să eliberăm resurse cognitive prin descărcarea informației în instrumente de stocare externe - scriem notițe, ne setăm remindere, folosim aplicații/ tehnologie. Mai ales că studiile arată că externalizarea informației nu reduce engagementul cu un task de pe to do list. Externalizarea informației este utilă în situații cu încărcătură cognitivă ridicată - multitasking, perioade solicitante.

Dar riscăm, în funcție de ce instrumente alegem (mai ales în cazul AI, care oferă soluții ready-made), să nu mai folosim atât de frecvent procese cognitive esențiale pentru gândirea critică. În plus, nu ne mai chinuim să reținem informația, știind că am depozitat-o în memoria externă (Google effect).

​Am menționat într-un newsletter trecut studiul legat de utilizarea chatGPT in scrierea unui eseu și impactul asupra procesării informației. Nu ne prostește, cum am văzut ulterior numeroase titluri, dar riscăm să folosim mai puțin procesele cognitive implicate în procesarea informației și retenție, mai ales dacă ne lăsăm total în baza sa. Riscul crește când devenim excesiv de dependenți de tehnologie, atât pentru sarcini de rutină, cât și complexe. În plus, neștiind exact procesul din spatele deciziilor AI și luând totul de-a gata, ca atare (fenomen numit black box), ne scad responsabilitatea și simțul critic.

Cum putem echilibra? E drept că volumul de informație e din ce în ce mai mare. Eu cunosc săptămânal, prin natura jobului, persoane noi, din domenii diferite. Întâlnesc situații atipice constant, pentru care trebuie să găsesc soluții, asta printre taskuri de rutină, care îmi pot scăpa printre degete. Acasă am alt tip de informații, iar fata mea se așteaptă să țin minte toate personajele, melodiile, jocurile, slang words despre care îmi povestește.

Mintea are limite pentru procesarea conștientă a informației. Când ne copleșește încărcarea mentală și vrem să externalizăm, ne ajută să apelăm la diverse instrumente. Dar, în același timp, să includem conștient activități care promovează gândirea critică, găsirea de soluții și învățarea autodidactă. Să nu ne fure confortul de a lăsa AI să gândească pentru noi.

Concluzie. Cele trei idei pentru wellbeingul tău.

1/ dacă ții dietă pe termen mai lung - recomandată când ai mai multe kilograme de slăbit - ia pauze de câte o săptămână la 4-6 săptămâni. Îți dau un refresh mental și reduc adaptarea metabolică.

2/ ți-ai propus să mergi la sală și a trecut deja un an de când tot amâni, așteptând perioada propice? Problema secretarei te poate ajuta să pui piciorul în prag.

3/ nu te lăsa total în baza celui de-al doilea creier - instrumente (notițe, aplicații etc) - pentru a reține lucruri, idei. Aplicațiile au, în mare parte, AI integrat și pot face multe pentru tine (de ex. gruparea, sinteza, identificarea de elemente comune etc.). Exersează-ți, în același timp, memoria, gândirea critică, selectivă.

​
Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

113 Cherry St #92768, Seattle, WA 98104-2205
​Unsubscribe · Preferences
​*Photo by 戸山 神奈 on Unsplash​