3X BETTER Newsletter

wellbeingcircle.ro | Aprilie 2025 | #79

Hey!
​
Înainte de a citi newsletterul, intră pe google.com și caută hanami, pentru o surpriză simpatică.

Hanami este un cuvânt japonez care desemnează obiceiul de ne bucura de frumusețea trecătoare a florilor - florile de cireș, în plină explozie în Japonia chiar în aceste zile, florile de prun sau, la noi, chiar acum, florile de magnolie. Avem și un site dedicat magnoliilor din București, Harta magnoliilor - La pas printre culori​

Pentru japonezi, hanami vine la pachet cu organizarea de picnicuri în parcurile cu cireși sakura. Nu se plictisesc de acest fenomen, 75% dintre ei spunând că au obiceiul să meargă să admire copacii în floare.

Preocuparea pentru înflorirea cireșilor începe din februarie. Mai exact în ziua în care autoritatea de meteorologie emite Cherry Blossom forecast. Se anunță data estimată a apariției primelor flori - kaika - și a punctului culminant - mankai -, pentru fiecare zonă importantă din țară. Mankai este chiar în această săptămână, după care florile vor începe să se scuture.

Aprilie este o lună importantă în Japonia, încep anul fiscal și anul școlar și frecvent se consideră o lună a începuturilor. Există, desigur, și un cuvânt pentru asta: shinseikatsu (o viață nouă).

Hanami atrage numeroși turiști în Japonia (spre 40 de milioane), cu un boost în economie de 8 miliarde de dolari, venit de la vizitatori externi, dar și de la localnici.

Despre ce citești azi:

• continuăm să vedem alți factori surprinzători legați de sațietate
• stilurile alimentare care ne fac să ne îngrășăm
• spațiile de trecere care ne derutează și ne dezvoltă

1. Mâncăm cu ochii

Am discutat săptămâna trecută că foamea nu este legată strict de timpul în care am digerat și absorbit cantitatea de mâncare.

Ea este determinată, de exemplu, și de ceea ce credem că am mâncat. În renumitul milkshake experiment, cei care au crezut că au consumat un shake light, de 140 kcal, au resimțit foamea mai puternic decât cei care cedeau că au băut un shake consistent, de 630 kcal. Era fix același shake, de 380 kcal, doar că era etichetat light sau de răsfăț. Am scris despre efectul placebo cu ceva vreme în urmă, cu câteva exemple mind blowing.

Un experiment de referință este ”botomless bowls”. Participanților li s-a oferit supă dintr-un bol în care se făcea refill continuu printr-o soluție ingenioasă, care nu era vizibilă. Consumul de supă a fost comparat cu al altor participanți, care au mâncat dintr-un bol normal. Cei care au avut bolul care se reumplea constant au mâncat cu 73% mai mult. S-au oprit la un moment dat, lăsând bolul ”pe jumătate plin”.

Dar mai interesant, nu și-au dat seama că au consumat mai mult și nici nu au considerat că sunt mai sătui. Iar concluzia nu are legătură cu greutatea participanților. Cantitatea de supă consumată a fost influențată de percepție.

Ce să reținem. Echipa de cercetători Wansink et al. concluzionează că măsurăm caloriile mai degrabă cu ochii decât cu stomacul. De asemenea, dacă ne punem o cantitate mai mare de mâncare în farfurie, avem tendința să consumăm mai mult.

În medie, 61% dintre noi obișnuim să mâncăm tot din farfurie (plate-cleaners, cum suna foarte frumos în engleză). Cu alte cuvinte, acceptăm că ce e în farfurie e porția de mâncare și ne mai oprin doar când am terminat. Pentru că porțiile au crescut, farfurille au crescut, am început să consumăm mai multă mâncare, indiciile vizuale servindu-ne ca reper pentru sațietate.

Ideea de refill automat mă duce cu gândul la mesele unde se consumă alcool și cineva de la masă sau, dacă e la restaurant, ospătarul, face refill după refill. Ca urmare, riști să bei mai mult decât intenționai și cu siguranță mai mult decât estimezi că bei.

Oricum, în general, avem tendința să subestimăm cantitatea de mâncare, de aceea dacă vrem să avem un control clar al numărului total de calorii e bine să apelăm la date obiective. Primul pas este să citim pe etichetă cantitatea, caloriile, porția recomandată, de care să ținem cont.

2. Cele 7 stiluri alimentare care duc la acumularea de kilograme

Luăm în greutate când nu avem grijă cât mâncăm, ce mâncăm, când mâncăm emoțional, când suntem obosiți că nu am dormit sau am avut prea multe pe cap sau când suntem stresați.

Există câteva tipare pe care o echipă de cercetători le-a identificat, uitându-se la recomandările generale de nutriție din medicina tradițională și alternativă, la tradiții și la obiceiurile religioase.

Analizând obiceiurile persoanelor normoponderale și ale celor supraponderale și obeze, au reieșit câteva tipare caracteristice celor din urmă. Putem, astfel, identifica 7 stiluri alimentare care duc la consum în exces:

1. mâncat emoțional - declanșat când nu ne simțim confortabil emoțional
2. apetența pentru fast food - persoanele care consumă cu precădere mâncare bogată în grăsimi, zahăr, în general fast food, nelăsând loc și pentru cereale integrale, legume, fructe.
3. absența hranei spirituale, senzoriale - când nu ne interesează cum arată mâncarea și ce simțuri ne trezește
4. atmosfera agitată - persoanele care mănâncă într-un mediu agitat, tensionat, care le provoacă stres și anxietate
5. îngrijorare legată de mâncare - când nu există autocompansiune și actul de a mânca în exces declanșează vină
6. lipsa de atenție - mâncatul concomitent cu o altă acțiune (privit la TV, device-uri, lucrat, mers etc)
7. lipsa socializării - persoanele care nu iau masa și în context social.

Primele 5 patternuri sunt cele care sunt mai strâns legate de un BMI (indice de masă corporală) crescut.

Important. Cele șapte tipare sunt ca un semnal de alarmă legat de ce să nu facem. Cel mai important pas este să conștientizăm când suntem prinși într-unul dintre ele.

Ce e de făcut? Avem la dispoziție diverse tehnici, ca planificarea, mindfulness, monitorizarea, controlul mediului etc, pentru a ieși din zona care nu ne ajută să mâncăm mai sănătos.

3. Lumea dintre două lumi. Spațiile de tranziție.

Kudos către fata mea, Iris, care mi-a recomandat să citesc despre spații liminale. În lumea digitală, spațiile liminale sunt abandonate, ciudate, fără prezență umană.

În arhitectură, psihologie, antropologie, spațiile liminale pot fi fizice, de trecere - holul, aeroportul, trenul, avionul, un pod, dar și emoționale - divorțul, moartea cuiva drag, boala, mutarea, finalizarea unei etape profesionale sau a unui ciclu de educație. Se închide o ușă, dar încă nu știi ce altă ușă se deschide.

Discutând cu Iris, am realizat că ea însăși va fi într-un astfel de spațiu de tranziție în vacanța de vară, între ciclul primar și cel gimnazial. În timp ce este deja în trecerea de la copilărie spre adolescență, o perioadă care vine cu multe semne de întrebare legate de ”cine sunt, cine devin”.

Deși incerte și adesea inconfortabile, aceste spații ne fac să ne gândim mai mult la identitatea noastră. Adevărata transformare se întâmplă fix aici.

Este intervalul în care „nu mai ești ce erai, dar nici nu ești încă ce vei deveni”. Nu pare ceva spectaculos, dar are un potențial uriaș de redefinire, dacă nu ne lăsăm copleșiți de disconfort.

În psihologie, aceste stări sunt ambigue, deschise și pot provoca senzații de neliniște, dar și acces la niveluri mai profunde de cugetare și reconfigurare personală. Creierul nostru tânjește după echilibru și predictibilitate, iar spațiul liminal ne duce fix în zona opusă, în primă fază creând confuzie. Dacă acceptăm acest moment cu răbdare, ne poate da claritate, creativitate și, așa cum spuneam, redefinire de sine.

Conceptul a fost popularizat de Victor Turner, antropolog. El descrie liminalitatea ca o stare esențială în orice tranziție profundă – o „zonă de umbră”, unde identitatea rămâne suspendată între ”no longer” și ”not yet”. Fix ca în trecerea spre adolescență. Dacă ai copii care ies din copilărie, poți vorbi cu ei despre asta.

Cum navighezi un spațiu liminal, fără să te pierzi

• Numește-l. Spune-ți: „Sunt într-un spațiu de tranziție. E doar o etapă.” Asta reduce anxietatea.
• Normalizează incertitudinea. E normal să simți confuzie, neliniște sau ambivalență. Nu e un semn că ești „pe dinafară”, ci că ești exact unde trebuie.
• Apreciază liniștea Nu umple golul cu activitate compulsivă. Lasă loc pentru reflecție, chiar dacă disconfortul e prezent.
• Creează ritualuri temporare. Ceva stabil într-o perioadă instabilă – poate fi o cafea la aceeași oră, o plimbare scurtă sau să scrii în jurnal, 5 minute la final de zi sau dimineața.
• Odihnește-te. Spațiile liminale pot consuma multă energie psihică. Ai nevoie de recuperare, nu doar de să faci ceva.
• Fii blând(ă) cu tine. Nu trebuie să performezi în incertitudine. Nu e momentul pentru a dovedi, ci pentru a simți.

De reținut. Deși e inconfortabil să nu ai certitudini, tocmai acest spațiu suspendat îți dă libertatea de a regândi cine ești, ce vrei și ce urmează. Nu e nevoie să te grăbești spre ieșire. E suficient să fii prezent(ă), curios/oasă și blând(ă) cu tine. Acolo unde pare că nu se întâmplă nimic, se construiește, de fapt.

Către wellbeingcircle.ro​

Ne auzim săptămâna viitoare!

Dana

Cum pot să te ajut

1/ Coaching: Preiau periodic 1-2 clienți în coaching. Dacă vrei să lucrezi cu mine în sesiuni de coaching 1 to 1, trimite un email pe dana@wellbeingcircle.ro pentru a programa un discovery call.

2/ Vrei să afli ceva despre un subiect anume? Scrie-mi și îți dau mai multe detalii într-un articol dedicat sau în newsletter.

113 Cherry St #92768, Seattle, WA 98104-2205
​Unsubscribe · Preferences
​*Photo by Jeffrey Zhang on Unsplash​